Pe locul dureros se pune un morcov razuit. Acesta asigura un efect benefic si la tratarea plagilor si ulceratiilor.
- Un galbenus crud de ou se pune pe o tigaie incinsa. Galbenusul arde complet, ramane uleiul, care, dupa cum s-a constatat, constituie cel mai bun remediu impotriva arsurilor.
- Daca ati suferit o arsura, trebuie sa amestecam imediat un galbenus de ou cu o lingura de unt pana la consistenta unei maioneze, apoi punem amestecul pe un tifon curat si il aplicam pe locul afectat. Durerea trece neintarziat, plaga cicatrizandu-se foarte curand.
- Locul afectat poate fi presarat cu ridiche zdrobita sau cu seminte pisate de ridiche
miercuri, 11 noiembrie 2009
Remedii pentru ficat
- Suferinzilor de ficat li se recomanda suc de trei feluri de legume: morcov 210 g, telina 150g, patrunjel 120 g.
- Durerile de ficat dispar daca amestecam o jumatate de pahar de ulei vegetal de calitate cu o cantitate egala de suc de grapefruit si bem amestecul inainte de culcare, la doua ore dupa masa si dupa clisma evacuatoare. Apoi trebuie sa ne culcam si sa dormim pe partea dreapta. Dimineata, clisma se va repeta.
- De trei ori pe zi se bea un pahar cu zeama de varza murata si suc de tomate proaspete in cantitati egale.
- Durerile de ficat dispar daca amestecam o jumatate de pahar de ulei vegetal de calitate cu o cantitate egala de suc de grapefruit si bem amestecul inainte de culcare, la doua ore dupa masa si dupa clisma evacuatoare. Apoi trebuie sa ne culcam si sa dormim pe partea dreapta. Dimineata, clisma se va repeta.
- De trei ori pe zi se bea un pahar cu zeama de varza murata si suc de tomate proaspete in cantitati egale.
INTEPATURI DE INSECTE
Cele mai periculoase sunt înţepăturile din jurul buzelor, limbii ori ochilor, care pot cauza umflături, frisoane şi senzaţii de sufocare. Înţepăturile de viespi, albine, furnici sau căpuşe dau de cele mai multe ori reacţii alergice. Din acest motiv, specialiştii îţi atrag atenţia să te fereşti de aceste insecte, iar dacă apar frisoane, dureri de cap sau hipotensiune arterială, mergi la medic. Şi înţepăturile de ţânţari pot fi periculoase, mai ales pentru cei mici.
Cei mai sensibili la înţepătura insectelor sunt copiii, deoarece au pielea mai fină şi nu ştiu să se apere. „Copiii nu suportă mâncărimea, se scarpină şi-şi fac răni mici care favorizează infectarea. Astfel, apar zone roşii care se pot transforma în noduli mici, cu mâncărime şi durere. Zona afectată se umflă“, explică Oana Clătici, medic dermatolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
La adulţi, după înţepăturile de insecte apar doar semne locale: zone roşii cu un punct mai colorat la mijloc, roşeaţă şi umflături.
La persoanele predispuse la alergii pot apărea reacţii severe, cu roşeaţă, care se întinde, dureri intense, umflături de dimensiuni mai mari, dar şi dificultăţi de respiraţie, oboseală, vărsături, hipotensiune arterială ori tahicardie.
„Cele mai periculoase sunt înţepăturile din jurul buzelor, limbii ori ochilor. La persoanele alergice mai ales, în foarte scurt timp, apare o umflătură a feţei, cu senzaţie de sufocare. Astfel de manifestări reprezintă o urgenţă medicală“, mai spune dermatologul Oana Clătici.
Fereşte-te mai ales de înţepăturile de viespi, albine sau furnici, deoarece dau adesea reacţii alergice. „Înţepăturile de albine sau viespi se recunosc uşor pentru că apare o pată de culoare roşie cu punct negru în mijloc, din cauza acului insectei sau sacului de venin, iar zona afectată este foarte dureroasă“, explică medicul.
Căpuşele, purtătoare de bacterii
Viespile înţeapă adesea direct în venă, de mai multe ori, iar dacă eşti alergic la venin, înţepătura poate fi fatală, cauzând şoc anafilactic, anxietate, frisoane, transpiraţie şi hipotensiune arterială.
Periculoase sunt şi înţepăturile de căpuşă, deoarece pot fi purtătoare de bacterii. În urma înţepăturii, apare o zonă roşie de dimensiuni mari. După câteva săptămâni, apar şi simptome asemănătoare gripei: febră, dureri de cap, dureri în gât, ganglioni inflamaţi, oboseală, dureri musculare şi transpiraţie. Tratamentul constă într-o cură de antibiotice timp de trei-patru săptămâni.
Majoritatea înţepăturilor de păianjen sunt inofensive.
„Apare o leziune roşie-vineţie, înconjurată de un cerc roşcat la exterior. Pot apărea însă şi inflamaţii locale, căldură, durere, umflături, dar şi febră, frisoane, dureri de cap şi abdominale. Sunt periculoase două specii de păianjen: văduva-neagră şi pustnicul. Primul este negru lucios, cu un semn roşu în formă de clepsidră pe burtă, iar al doilea este maro, cu un semn alb pe spate în formă de vioară. Este foarte bine dacă reu- şim să prindem insecta care ne înţeapă pentru a o identifica“, adaugă Oana Clătici.
De regulă, înţepăturile de ţânţari nu sunt periculoase. „Există însă şi persoane cu o sensibilitate mai mare la aceste înţepături care pot dezvolta reacţii mai intense, înroşiri sau mâncărimi. Mai sensibili pot fi copiii, pe pielea cărora pot apărea leziuni mai puternice. Dacă se scarpină în acele zone, se pot suprainfecta. De aceea, la copii, înţepăturile se tratează cu unguente cu antibiotice. Pentru a scăpa de mâncărimi, părinţii pot folosi dermatocorticoide”, recomandă Costin Căruntu, medic dermatolog la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.
Înţepăturile de ţânţari pot fi prevenite cu ajutorul unor produse speciale pe care le poţi cumpăra din farmacii. Medicii îţi recomandă să le aplici rar pe pielea copiilor deorece aceştia pot avea reacţii de hipersensibilitate la una dintre substanţele conţinute, manifestate prin mâncărimi şi înroşiri.
PRIM-AJUTOR
Ce faci după ce ai fost înţepat de o insectă:
· Scoate acul, cu o pensetă, fără să îl rupi şi fără să presezi săculeţul de la capătul acului. Altfel, veninul se duce în piele.
· Scoate-ţi bijuteriile din jurul zonei care urmează să se umfle.
· Spală-te cu apă şi săpun şi dezinfectează zona cu alcool. Poţi folosi şi o soluţie din apă cu bicarbonat de sodiu.
· Pune comprese cu apă rece.
· Pune comprese cu varză crudă, pătrunjel, frunze de pătlagină, busuioc, mentă.
· Când pleci în vacanţe, ia cu tine un preparat antialergic pe care îl găseşti în farmacii, vitamina C, calciu, antiinflamatorii.
Cei mai sensibili la înţepătura insectelor sunt copiii, deoarece au pielea mai fină şi nu ştiu să se apere. „Copiii nu suportă mâncărimea, se scarpină şi-şi fac răni mici care favorizează infectarea. Astfel, apar zone roşii care se pot transforma în noduli mici, cu mâncărime şi durere. Zona afectată se umflă“, explică Oana Clătici, medic dermatolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
La adulţi, după înţepăturile de insecte apar doar semne locale: zone roşii cu un punct mai colorat la mijloc, roşeaţă şi umflături.
La persoanele predispuse la alergii pot apărea reacţii severe, cu roşeaţă, care se întinde, dureri intense, umflături de dimensiuni mai mari, dar şi dificultăţi de respiraţie, oboseală, vărsături, hipotensiune arterială ori tahicardie.
„Cele mai periculoase sunt înţepăturile din jurul buzelor, limbii ori ochilor. La persoanele alergice mai ales, în foarte scurt timp, apare o umflătură a feţei, cu senzaţie de sufocare. Astfel de manifestări reprezintă o urgenţă medicală“, mai spune dermatologul Oana Clătici.
Fereşte-te mai ales de înţepăturile de viespi, albine sau furnici, deoarece dau adesea reacţii alergice. „Înţepăturile de albine sau viespi se recunosc uşor pentru că apare o pată de culoare roşie cu punct negru în mijloc, din cauza acului insectei sau sacului de venin, iar zona afectată este foarte dureroasă“, explică medicul.
Căpuşele, purtătoare de bacterii
Viespile înţeapă adesea direct în venă, de mai multe ori, iar dacă eşti alergic la venin, înţepătura poate fi fatală, cauzând şoc anafilactic, anxietate, frisoane, transpiraţie şi hipotensiune arterială.
Periculoase sunt şi înţepăturile de căpuşă, deoarece pot fi purtătoare de bacterii. În urma înţepăturii, apare o zonă roşie de dimensiuni mari. După câteva săptămâni, apar şi simptome asemănătoare gripei: febră, dureri de cap, dureri în gât, ganglioni inflamaţi, oboseală, dureri musculare şi transpiraţie. Tratamentul constă într-o cură de antibiotice timp de trei-patru săptămâni.
Majoritatea înţepăturilor de păianjen sunt inofensive.
„Apare o leziune roşie-vineţie, înconjurată de un cerc roşcat la exterior. Pot apărea însă şi inflamaţii locale, căldură, durere, umflături, dar şi febră, frisoane, dureri de cap şi abdominale. Sunt periculoase două specii de păianjen: văduva-neagră şi pustnicul. Primul este negru lucios, cu un semn roşu în formă de clepsidră pe burtă, iar al doilea este maro, cu un semn alb pe spate în formă de vioară. Este foarte bine dacă reu- şim să prindem insecta care ne înţeapă pentru a o identifica“, adaugă Oana Clătici.
De regulă, înţepăturile de ţânţari nu sunt periculoase. „Există însă şi persoane cu o sensibilitate mai mare la aceste înţepături care pot dezvolta reacţii mai intense, înroşiri sau mâncărimi. Mai sensibili pot fi copiii, pe pielea cărora pot apărea leziuni mai puternice. Dacă se scarpină în acele zone, se pot suprainfecta. De aceea, la copii, înţepăturile se tratează cu unguente cu antibiotice. Pentru a scăpa de mâncărimi, părinţii pot folosi dermatocorticoide”, recomandă Costin Căruntu, medic dermatolog la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.
Înţepăturile de ţânţari pot fi prevenite cu ajutorul unor produse speciale pe care le poţi cumpăra din farmacii. Medicii îţi recomandă să le aplici rar pe pielea copiilor deorece aceştia pot avea reacţii de hipersensibilitate la una dintre substanţele conţinute, manifestate prin mâncărimi şi înroşiri.
PRIM-AJUTOR
Ce faci după ce ai fost înţepat de o insectă:
· Scoate acul, cu o pensetă, fără să îl rupi şi fără să presezi săculeţul de la capătul acului. Altfel, veninul se duce în piele.
· Scoate-ţi bijuteriile din jurul zonei care urmează să se umfle.
· Spală-te cu apă şi săpun şi dezinfectează zona cu alcool. Poţi folosi şi o soluţie din apă cu bicarbonat de sodiu.
· Pune comprese cu apă rece.
· Pune comprese cu varză crudă, pătrunjel, frunze de pătlagină, busuioc, mentă.
· Când pleci în vacanţe, ia cu tine un preparat antialergic pe care îl găseşti în farmacii, vitamina C, calciu, antiinflamatorii.
DISFUNCTII SEXUALE
Disfuctiile sexuale se intalnesc mai des in primii ani ai maturitatii, observandu-se ca majoritatea oamenilor care merg la control pentru astfel de cauze au intre 25 si 30 de ani. Acest lucru face ca numarul populatiei in varsta, in mod special prin aparitia simptomelor care sunt asociate cel mai adesea cu cauzele medicale ale disfunctiei sexuale.
Disfunctia sexuala se intalneste mai des la oameni care fac abuz de alcool si droguri. De asemenea si la oamenii care sunt bolnavi de diabet si la cei care ai probleme neurologice degenerative. Posibilele probleme psihologice, dificultatea de a pastra o relatie, sau lipsa cronica de armonie in cadrul relatiei cu actualul partener sexual pot sa influenteze functionarea sexuala.
Cauze
Exista multi factori care pot afecta o persona care trece printr-o disfunctie sexuala. Acestia pot rezulta din cauze emotionale sau fiziologice.
Disfunctiile sexuale pot sa apara din cauza unor factori emotionali, inclusiv probleme interpersonale si psihologice. Problemele intrepersonale pot sa apara in urma problemelor din mariaj sau a celor interpersonale sau din cauza lipsei de incredere si a comunicarii deschise dintre parteneri, iar problemele psihologice pot fi rezultatul depresiei, a temerilor sau sentimentului de vinovatie sexuala, a traumelor sexuale din trecut , a problemelor sexuale, printre altele.
Disfunctia sexuala se intalneste in mod special la oamenii care au probleme de anxietate. In mod normal, anxietatea poate se cauzeze disfunctii ale erectiei la barbati fara probleme psihiatrice, dar problemele care pot fi diagnosticate clinic, precum panica, de obicei cauzeaza evitarea actului sexual si ejaculare prematura. Durerea in timpul actului sexual este adesea in rezultat al anxietatii printre femei.
Activitatea sexuala poate fi afectata si de factorii fizici. Printre acestia se numara utilizarea drogurilor, precum alcoolul, nicotina, narcoticele, stimulantii, antidepresivele si unele medicamente psihoterapeutice. In cazul femeilor cele mai multe dintre schimbarile fizilologice care afecteaza sistemul reproductiv – sindromul premenstrual, sarcina, postpartum, menopauza – pot avea un efect advers asupra libidoului. Problemele de spate pot si ele sa afecteze activitatea sexuala, precum si problemele de prostata, problemele de circulatie a sangelui, problemele legate de forta (precum leziuni ale maduvii spinarii). Boli precum neuropatia diabetica, scleroza multipla, tumori si mai rar sifilisul de gradul trei pot sa influenteze activiatea, precum si slabirea modului de functionare al unor organe (precum inima si plamanii), probleme ale glandelor endocrine, deficiente hormonale (scaderea testosteronului, a estrogenului) si cateva defecte din nastere.
Disfunctia sexuala se intalneste mai des la oameni care fac abuz de alcool si droguri. De asemenea si la oamenii care sunt bolnavi de diabet si la cei care ai probleme neurologice degenerative. Posibilele probleme psihologice, dificultatea de a pastra o relatie, sau lipsa cronica de armonie in cadrul relatiei cu actualul partener sexual pot sa influenteze functionarea sexuala.
Cauze
Exista multi factori care pot afecta o persona care trece printr-o disfunctie sexuala. Acestia pot rezulta din cauze emotionale sau fiziologice.
Disfunctiile sexuale pot sa apara din cauza unor factori emotionali, inclusiv probleme interpersonale si psihologice. Problemele intrepersonale pot sa apara in urma problemelor din mariaj sau a celor interpersonale sau din cauza lipsei de incredere si a comunicarii deschise dintre parteneri, iar problemele psihologice pot fi rezultatul depresiei, a temerilor sau sentimentului de vinovatie sexuala, a traumelor sexuale din trecut , a problemelor sexuale, printre altele.
Disfunctia sexuala se intalneste in mod special la oamenii care au probleme de anxietate. In mod normal, anxietatea poate se cauzeze disfunctii ale erectiei la barbati fara probleme psihiatrice, dar problemele care pot fi diagnosticate clinic, precum panica, de obicei cauzeaza evitarea actului sexual si ejaculare prematura. Durerea in timpul actului sexual este adesea in rezultat al anxietatii printre femei.
Activitatea sexuala poate fi afectata si de factorii fizici. Printre acestia se numara utilizarea drogurilor, precum alcoolul, nicotina, narcoticele, stimulantii, antidepresivele si unele medicamente psihoterapeutice. In cazul femeilor cele mai multe dintre schimbarile fizilologice care afecteaza sistemul reproductiv – sindromul premenstrual, sarcina, postpartum, menopauza – pot avea un efect advers asupra libidoului. Problemele de spate pot si ele sa afecteze activitatea sexuala, precum si problemele de prostata, problemele de circulatie a sangelui, problemele legate de forta (precum leziuni ale maduvii spinarii). Boli precum neuropatia diabetica, scleroza multipla, tumori si mai rar sifilisul de gradul trei pot sa influenteze activiatea, precum si slabirea modului de functionare al unor organe (precum inima si plamanii), probleme ale glandelor endocrine, deficiente hormonale (scaderea testosteronului, a estrogenului) si cateva defecte din nastere.
REMEDII PENTRU DURERI DE DINTI
Remedii naturiste pentru durere de dinti
Remedii naturiste pentru dureri de dinti
- O felioara de slanina spalata de sare (slanina poate fi proaspata) se tine 15 - 20 minute pe dintele bolnav intre obraz si gingie. Durerea trebuie sa inceteze.
- O radacina de patlagina introdusa in ureche pe partea unde se simt durerile dintelui peste putin timp poate domoli odontoalgia.
- Incheietura mainii se frictioneaza cu usturoi pe partea interioara. Usturoiul poate avea un efect mai mare daca se piseaza cativa catei si se bandajeaza pe mana in locul unde se simte pulsul. Doua precizari esentiale: usturoiul nu trebuie pus direct pe piele, pielea trebuie acoperita cu un tifon sau cu o panza; daca dintele bolnav se afla in partea dreapta, atunci remediul trebuie aplicat la mana stanga si vice-versa.
- Atenueaza bine durerea de dinti o frunza mestecata de calanhoe si infuzia de pojarnita (Hupernicum l.)
- Frunzele spalate de podbal se aplica pe inflamatiile dureroase ale gingiei ce se formeaza adesea dupa extractia dintilor.
Remedii naturiste pentru dureri de dinti
- O felioara de slanina spalata de sare (slanina poate fi proaspata) se tine 15 - 20 minute pe dintele bolnav intre obraz si gingie. Durerea trebuie sa inceteze.
- O radacina de patlagina introdusa in ureche pe partea unde se simt durerile dintelui peste putin timp poate domoli odontoalgia.
- Incheietura mainii se frictioneaza cu usturoi pe partea interioara. Usturoiul poate avea un efect mai mare daca se piseaza cativa catei si se bandajeaza pe mana in locul unde se simte pulsul. Doua precizari esentiale: usturoiul nu trebuie pus direct pe piele, pielea trebuie acoperita cu un tifon sau cu o panza; daca dintele bolnav se afla in partea dreapta, atunci remediul trebuie aplicat la mana stanga si vice-versa.
- Atenueaza bine durerea de dinti o frunza mestecata de calanhoe si infuzia de pojarnita (Hupernicum l.)
- Frunzele spalate de podbal se aplica pe inflamatiile dureroase ale gingiei ce se formeaza adesea dupa extractia dintilor.
POLENUL SI VIATA SEXUALA
Polenul imbunatateste viata sexuala
Polenul nu este foarte bun numai pentru conduita sexuala dar va face si sa va simtiti bine, sa aveti mai multa energie, sporeste rezistenta, elimina stresul, intareste imunitatea, reduce alergiile, si...de asemenea imbunatateste viata sexuala.
Polenul reprezinta o hrana consistenta, pentru ca rolul polenului in natura este acela de a fertiliza. Peste 20 de studii stiintifice au ajuns la concluzia ca polenul este benefic pentru sanatatea sexuala a barbatilor.
O publicatie germana pentru medici descria avantajele polenului pentru barbatii care au probleme cu prostata ca fiind “pe jumatate mai putina durere, de doua ori mai multa placere.” Acest lucru se intampla pentru ca durerea cauzata de prostata este redusa in mod semnificativ iar placerea este serios sporita.
Problemele cronice legate de prostata apar ca rezultat al acumularii radicali liberi de oxigen in lichidul seminal. Radicalii liberi din oxigen cauzeaza o ardere la nivel celular. Polenul usureaza aceasta ardere si ajuta barbatii care au astfel de probleme sa se bucure de sex fara a avea probleme legate de arderi sau inflamatii.
Studii vaste si complete din China au demonstrat ca inflamatia cronica a prostatei si infertilitatea masculina sunt rezultatul acumularii de radicali liberi de oxigen. Studiile au continuat pentru a descoperi ce produs poate sa stopeze cat mai eficient producerea de radicali liberi. Polenul a ajuns sa fie numarul 1.
Polenul are un efect foarte mare asupra spermei si a fertilitatii. Sperma se produce mai repede si dureaza mai mult. Este mult mai viabila.
Polenul, pe langa faptul ca este un puternic antioxidant, acesta contine si zinc. Zincul si conduita sexuala sunt doua lucruri strans legate, si amplificatorul natural al libidoului contine foarte mult zinc facand din acesta o incredibila provizie pentru viata sexuala a barbatilor.
Alte motive pentru care polenul este o provizie buna pentru viata dumneavoastra sexuala:
Polenul va ajuta sa faceti fata mai usor stresului. Pentru este un complex de amino acizi, acizi grasi esentiali si vitamine care ajuta la imbunatatirea starii de spirit si la lupta impotriva stresului. Si bineinteles, stresul este daunator pentru viata sexuala.
Atletii au folosit polenul de secole pentru a-si spori energia si rezistenta – imaginati-va ce influenta va avea asupra vietii sexuale.
Polenul este o sursa incredibila de nutrienti pentru o viata sanatoasa si o viata sexuala grozava. Este considerat unul dintre alimentele complete ale naturii, adica el singur ne poate oferi tot ce avem nevoie!
S-a descoperit ca ingrijitorii de albine din satele indepartate au o medie de viata incredibila, care depaseste 100 de ani. Polenul este un amplificator natural al libidoului care face ca viata dumneavoastra sexuala sa fie reusita pana la batranete
Polenul nu este foarte bun numai pentru conduita sexuala dar va face si sa va simtiti bine, sa aveti mai multa energie, sporeste rezistenta, elimina stresul, intareste imunitatea, reduce alergiile, si...de asemenea imbunatateste viata sexuala.
Polenul reprezinta o hrana consistenta, pentru ca rolul polenului in natura este acela de a fertiliza. Peste 20 de studii stiintifice au ajuns la concluzia ca polenul este benefic pentru sanatatea sexuala a barbatilor.
O publicatie germana pentru medici descria avantajele polenului pentru barbatii care au probleme cu prostata ca fiind “pe jumatate mai putina durere, de doua ori mai multa placere.” Acest lucru se intampla pentru ca durerea cauzata de prostata este redusa in mod semnificativ iar placerea este serios sporita.
Problemele cronice legate de prostata apar ca rezultat al acumularii radicali liberi de oxigen in lichidul seminal. Radicalii liberi din oxigen cauzeaza o ardere la nivel celular. Polenul usureaza aceasta ardere si ajuta barbatii care au astfel de probleme sa se bucure de sex fara a avea probleme legate de arderi sau inflamatii.
Studii vaste si complete din China au demonstrat ca inflamatia cronica a prostatei si infertilitatea masculina sunt rezultatul acumularii de radicali liberi de oxigen. Studiile au continuat pentru a descoperi ce produs poate sa stopeze cat mai eficient producerea de radicali liberi. Polenul a ajuns sa fie numarul 1.
Polenul are un efect foarte mare asupra spermei si a fertilitatii. Sperma se produce mai repede si dureaza mai mult. Este mult mai viabila.
Polenul, pe langa faptul ca este un puternic antioxidant, acesta contine si zinc. Zincul si conduita sexuala sunt doua lucruri strans legate, si amplificatorul natural al libidoului contine foarte mult zinc facand din acesta o incredibila provizie pentru viata sexuala a barbatilor.
Alte motive pentru care polenul este o provizie buna pentru viata dumneavoastra sexuala:
Polenul va ajuta sa faceti fata mai usor stresului. Pentru este un complex de amino acizi, acizi grasi esentiali si vitamine care ajuta la imbunatatirea starii de spirit si la lupta impotriva stresului. Si bineinteles, stresul este daunator pentru viata sexuala.
Atletii au folosit polenul de secole pentru a-si spori energia si rezistenta – imaginati-va ce influenta va avea asupra vietii sexuale.
Polenul este o sursa incredibila de nutrienti pentru o viata sanatoasa si o viata sexuala grozava. Este considerat unul dintre alimentele complete ale naturii, adica el singur ne poate oferi tot ce avem nevoie!
S-a descoperit ca ingrijitorii de albine din satele indepartate au o medie de viata incredibila, care depaseste 100 de ani. Polenul este un amplificator natural al libidoului care face ca viata dumneavoastra sexuala sa fie reusita pana la batranete
CELULE STEM
Celulele stem sunt in zilele noastre ţinta a numeroase cercetări, dezbateri, punctul de plecare a numeroase tehnologii dar și o problemă bio-etică majoră prin implicaţiile ştiinţifice, religioase, filosofice, etice pe care le-ar putea avea utilizarea lor asupra omului şi asupra viitorului omului.
Totusi, din ce in ce mai mult, celulele stem adulte reprezintă actualmente, o alternativă promiţătoare pentru celulele stem embrionare, aplanând astfel numeroasele polemici stârnite de cele din urmă, a caror obtinere necesită distrugerea embrionului.
1. CE SUNT CELULELE STEM?
Celulele stem sunt acele celule nediferentiate, primare, suse sau "mama", care au abilitatea de a se transforma (diferentia) în cursul dezvoltării umane, în mai multe tipuri de celule. Deci, spre deosebire de celula obisnuita care se poate diviza generand o noua celula, dar de acelasi tip , celule stem sunt pluripotente.
Celula stem, difera de celelalte celule prin faptul ca este mai mare de doua-trei ori si suprafata ei este acoperita de un invelis proteic.
Astfel, celule stem ale unui embrion vor da nastere oricarei celule, tesut, organ din corpul fatului, formand inima, plamanii, creierul samd.
Celula stem, este un fel de “mama” pentru celulele adulte si specializate din organism. Altfel spus, fiecare celula din corp a pornit la un moment dat dintr-o celula stem.
In limba engleza, “stem” este unul dintre cuvintele care in sens figurativ, inseamna mugur,de unde si numele de celule “stem” sau CELULE PRECURSOARE, intrucat din ele apar “mugurii” celulelor specializate.
In esenta, ele sunt celule nediferentiate care se pot transforma in orice tip de celule specifice organului sau tesutului care are nevoie de innoire.
2. CUM ANUME SE TRANSFORMA?
Celulele stem se multiplica prin diviziune (mitoza), generand astfel tipuri variate de celule specializate,(cum ar fi celula nervoasa,celula de piele, celula de ficat).
Astfel, din celula stem, rezulta:
1. prin diviziune simetrica: a) fie două noi celule stem (păstrând astfel caracterul nediferenţiat)
b) fie doua “progenituri”, adica doua celule diferenţiate (specializate)
2. prin diviziune asimetrica: o celulă stem şi o celulă diferenţiată;
3. IN CE SE TRANSFORMA?
Cand se divid pot da nastere oricarui tip de celule din cele 220 celule diferite si specializate existente in corpul uman: cum ar fi celula nervoasa,celula de piele, celula de ficat, etc., desigur in functie de necesitatile organismului (diferentierea) si pot da nastere dupa cum am subliniat mai sus, altor celule stem pluripotentiale, nespecializate (reinnoirea).
4. CE IMPORTANTA ARE ACEASTA CAPACITATE PENTRU ORGANISMUL UMAN?
Celula Stem reprezinta fundatia, este caramida de baza a organismului uman in procesul de crestere, reparare-regenerare si vindecare a organismului.
Cand o celula musculara, nervoasa sau de orice alta natura este vatamata, celula stem o inlocuieste diferentiindu-se in cel tip de celula. Ea are extraordinara capacitate de a se transforma in orice alt tip de celule, pentru a regenera tesuturi. Aceste celule stem formeaza un adevarat sistem de reparare a organismului.
Capacitatea de diferentiere in celule specializate atunci cand acestea din urma devin nefunctionale ca urmare a imbolnavirii, degenerarii, mutatiei, ranirii sau imbatranirii, fac ca utilizarea celulelor stem sa constituie cel mai valoros mecanism la dispozitia medicinei regenerative.
Practic, celulele stem pot regenera orice organ intern, elementele constitutive ale sangelui, mucoaselor precum si tesuturile (tesut nervos, cardiac, muscular, osos, etc)
5. CARACTERISTICI
Celula stem are capacitate migratorie .De exemplu, dintr-o celula stem rezulta 1000 de celule din sangele periferic.
Celulele stem circulante pot coloniza: ajung din maduva osoasa in splina sau ficat, etc.
Celula stem pluripotenta are morfologia necunoscuta.
Capacitatea celulei stem de a da naştere unei celule identice se numeşte autoreinnoire(self-renewal), iar cea de a da naştere unor alte tipuri de celule se numeşte diferenţiere.
Celulele stem se pot auto-reproduce de mai multe ori. Cu cat sunt mai nediferentiate, cu atat celulele au capacitate mai mare de autoreinnoire.
6. CLASIFICARE
In funcție de plasticitatea sau versatilitatea în dezvoltarea lor, se disting:
1. celule stem totipotente (care sunt cele mai versatile; astfel, zigotul este considerat celula totipotentă, are potențialul de a genera toate celulele și țesuturile care vor da naștere embrionului);
ele pot determina toate liniile celulare (sunt totipotente), au viata mai lunga si capacitate de autoreinnoire crescuta.
2. pluripotente (care pot da naștere la toate categoriile de țesuturi dar nu pot dezvolta un întreg organism, fiind responsabile doar de crearea organelor), formeaza mai multe linii dar nu toate; celulele stem pluripotente (liniile de celule stem embrionare) sunt de asemenea capabile să se dezvolte în majoritatea tipurilor celulare dar singure nu pot asigura funcționarea organismului și deci viața; acest ultim tip de celule stem pot fi găsite și în corpul uman ajuns la maturitate (de exemplu celulele din măduva osoasă care pot da naștere la toate seriile de celule sanguine dar în același timp și la celule hepatice sau miocardice).
3. altele sunt bipotente formeaza 2 linii;
4. altele sunt unipotente, formand o singura linie.
Se considera ca prin diviziunea celulei totipotente scade potentialitatea celulei, rezultand o celula stem pluripotenta. Dincolo de maduva spinarii exista doar celula precursoare care si-au pierdut capacitatea de reinnoire (generare tot de celule stem), fiind capabile doar de diferentiere
( generare de celule specializate).
Celulele stem se mai pot împărţi în două mari categorii:
1. embrionare :
celulele stem embrionare (ESC) pot da naştere oricărui alt tip de celulă/ţesut (pluripotenţialitate), şi pot fi obţinute din ţesut embrionar; ele sunt cele mai potente celule stem tocmai datorita proprietatii de a reproduce caracteristicile structurale ale oricaror tesuturi existente in organismul uman; cu toate acestea, atat cercetarea, cat si folosirea lor sunt limitate din considerente morale si etice;
2. adulte:
celulele stem din ţesuturile adulte au o capacitate de diferenţiere mai limitată (mono-, bi- sau multipotenţialitate), şi anume pot da naştere doar unor tipuri de celule ;
Este remarcabil că, într-un mediu de creştere optim, celulele stem din măduva osoasă şi cele din sângele cordonului ombilical au o capacitate de diferenţiere mult mai mare decât cele provenind din alte ţesuturi.
7. UNDE SE GASESC ? CUM SUNT PRODUSE ?
Celulele stem embrionare provin din embrioni - celule provenite din primul stadiu al dezvoltarii umane. Un embrion aflat intre trei si cinci zile, contine celule stem angajate in crearea de diferite tesuturi si organe pentru viitorul fat.
Celulele stem adulte sunt produse in maduva oaselor, dupa care calatoresc prin intreg organismul actionand pentru repararea si optimizarea functiilor organelor si tesuturilor.
Celule stem se mai gasesc in inima, creier, oase, plamani precum si in alte organe.
Celule stem pot fi de 4 tipuri in functie de proveninta lor. Astfel, exista:
-celule stem embrionare care provin din embrionii umani
-celule stem fetale care provin din tesuturile fetusilor avortati
-celule stem ombilicale (adulte) care provin din cordoanele ombilicale
-celule stem adulte care provin din tesuturile adulte
Deci, subliniem ca celulele stem adulte se gasesc in organism nu numai in perioada embrionara de formare a organismului ci si de-a lungul intregii noastre vieti, formand o rezerva de celule speciale care pot inlocui in caz de necesitate celulele distruse, in multe cazuri.
In urma unor studii fundamentate, s-a stabilit ca exista o alternativa la folosirea celulelor stem de origine embrionara: utilizarea celulelor stem adulte, care se regasesc in orice organism.
Celulele stem adulte sunt o populatie constanta a maduvei osoase hematogene, dar se regasesc in numar mare si la nivelul testiculului sau uterului. La nivelul maduvei hematogene ele se divid permanent in celule ale liniei eritroide sau ale celei limfoide, contribuind la buna functionare a sistemului sangvin si a sistemului imunitar al organismului. S-a dovedit insa ca celulele stem pot parasi maduva hematogena si pot intra in torentul sangvin, pe seama caruia ajung la tesuturile periferice.
Initial se credea ca celule stem adulte sunt cu mult mai limitate in posibilitati decat cele embrionare si ca ar da nastere doar la tesuturi de tipul celor din care provin, dar noile cercetari ne indica faptul ca celulele stem adulte pot genera si alte tipuri de tesuturi . De exemplu, celulele hepatice pot fi folosite pentru producerea de insulina, care de obicei este creata de pancreas.
8. DINAMICA PRODUCTIEI DE CELULE STEM IN FUNCTIE DE VARSTA
Cercetarile stiintifice au dovedit ca exista un numar foarte mare de celule susa in organism, multimea acestora fiind in functie de varsta si de volumul sangvin.
In decursul vietii noastre intensitatea producerii celulelor stem se micsoreaza odata cu trecerea anilor.
Pe masura ce imbatranim sau ca urmare a unor boli acute sau degenerative, numarul de celule stem care circula prin organism scade, lasand organismul succeptibil la imbatranire, degenerare a organelor, imbolnaviri mai dese si mai profunde, incapacitate de vindecare.
Nu de mult cercetatorii Universitatii Duke au descoperit ca procesul de imbatranire este cauzat de scaderea numarului anumitor celule stem adulte aflate in circulatie .
Numarul scazut de celule stem adulte nu mai poate asigura regenerarea corespunzatoare, datorita acestui fapt odata cu imbatranirea scade si functionalitatea organelor.
De exemplu, la un adolescent, numarul total de celule stem din organism este de pana la 25 de milioane in aproximativ 5 litri de sange. Spre varsta de 60-70 ani, acest numar poate scadea pana in jurul cifrei de 3-5 milioane, adica numai o cincime la acelasi volum sangvin.
Acest lucru este sprijinit si de exemplul ca un copil se insanatoseste mult mai rapid dupa o fractura al colului femurului, decat o persoana in varsta. Cauza o gasim pe de o parte in faptul ca un copil are mult mai multe celule stem, care pastreaza organismul in conditie buna, pe de alta parte in cazul unui accident sau imbolnavire sistemul imunitar poate transporta rapid celulele stem acolo unde este nevoie de ele, iar aceste celule se transforma la locul potrivit in celulele necesare.
Descresterea producerii celulelor stem devine mai accentuata dupa varsta de 35 ani. Acest lucru se observa usor, fara ca persoana sa sufere de vreo boala, pielea imbatraneste, flexibilitatea corpului scade.
Coreland valoarea absoluta a celulelor stem din organism cu varsta se obtine un indicator al starii de sanatate care pare sa fie mai fidel si sa aiba o capacitate de predictie mai buna relativ la starea generala de sanatate decat masurarea colesterolului, a glicemiei sau a tensiunii arteriale.
Din aceste considerente rezulta o concluzie evidenta - cu cat numarul de celule stem din organism este mai ridicat, cu atat probabilitatea dezvoltarii de maladii este mai scazuta.
9. CUM ACTIONEAZA (FUNCTIONEAZA)
TEORIA REGENERARII CU CELULE STEM afirma ca celulele stem (adulte nu embrionice) sunt produse in mod natural in maduva oaselor si sunt eliberate in mod natural in circuitul sanguin (si limfatic) prin care calatoresc catre celulele care au nevoie de “ajutor”.
1. Astfel, cand un organ sau un tesut este intr-o situatie critica (boala), celulele acelui organ care sunt pe cale de a fi eliminate (sau care nu isi mai pot desfasura activitatea) elibereaza in circuitul sanguin si sistemul limfatic anumiti compusi chimici, care functioneaza ca un semnal biochimic ce declanseaza eliberarea de celule stem din maduva oaselor.
2. Organul mai elibereaza totodata si un alt compus chimic (marker) care atrage celulele stem catre acel organ.
3. Incepe proliferarea si o prima diferentiere a celulelor stem care apoi sunt eliberate din maduva oaselor si urmaresc gradientul de markeri din circuitul sanguin si/sau limfatic care le “ghideaza” catre organul respectiv lezat
4. Acestea, o data ajunse la locul modificarii patologice, suporta o a doua faza de transformare. Acum, celulele susa se transforma efectiv in celule ale tesutului-tinta.
Odata atasate, fiecare celula stem se multiplica de 3.000-5.000 de ori
Efectele acestui sistem de innoire a organismului sunt extrem de favorabile atat asupra intregului organism, cat si asupra organelor si tesuturilor la nivel microscopic. Sunt notate rezultate extrem de favorabile in cazul vindecarii fracturilor osoase, a restabilirii functionalitatii sistemului imunitar, a refacerii functiei pancreatice la soarecii de laborator bolnavi de diabet si se incearca chiar stabilirea efectului pozitiv al celulelor susa in refacerea integritatii si continuitatii celulelor nervoase.
Celulele stem au capacitatea de a se inmulti intr-un numar nelimitat in timpul vietii noastre, si se pot transforma in diferite alte celule cum ar fi celule de muschi, globula rosie, celule cerebrale, celule de ficat, etc., in conformitate cu necesitatile organismului. Astfel celulele stem slujesc unui sistem de remediere si inlocuiesc celule care lipsesc sau nu functioneaza corespunzator.
10. CE LE STIMULEAZA INMULTIREA
Celulele stem adulte se formeaza in maduva oaselor. Cercetatorii au descoperit ca la fel ca orice alt organ, ele pot fi stimulate la supraproductie. Dupa cercetarea a aproape 1000 de componente ale materiei au fost selectate 20 de substante naturale care au fost cercetate cu scopul de a stimula capacitatea maduvei osoase de a produce celule. Cercetatorii maghiari au gasit 9 substante prin a caror eficacitate se poate spori cu 50% cantitatea de celule stem din sange.
Intrucat este aproape imposibil sa se izoleze numai celule stem, interactiunea cu sansele cele mai mari de izbanda in privinta cresterii numerice a acestei populatii celulare consta in hranirea si protejarea ei direct la locul de rezidenta, adica in fluxul sangvin.
Studiile unui grup de cercetatori de la Universitatea din Pecs, bazate pe urmarirea interactiunii diferitelor substante naturale asupra numarului de celule stem la animale de laborator, concluzioneaza ca pentru a reusi dezideratele de mai sus este necesara o dubla operatie:
- in primul rand trebuie protejata populatia existenta de celule, iar
-in al doilea rand se stimuleaza diviziunea si producerea lor pe cale naturala.
Protectorul celulelor stem trebuie sa contina antioxidanti in cantitate suficienta pentru a favoriza dezvoltarea celulara si, in acelasi timp, trebuie sa impiedice dezvoltarea celulelor cu alte caracteristici genetice decat celulele normale ale organismului.
Pentru stimularea cresterii celulare este imperativa selectionarea atenta a produsilor care impulsioneaza numai diviziunea normala genetic, dar nu favorizeaza dezvoltarea celulelor canceroase. Astfel, pentru protectia celulara s-a stabilit in mod stiintific efectul favorabil al urmatoarelor substante: gelatina, sorgul, strugurii rosii, murele negre, semintele de coacaze negre si extractul din coaja acesteia, coaja de cirese amare, socul, coaja de prune si mere uscate, urzica, coada calului, florile de soc, extractul din frunze de mesteacan, concentratul de seminte ale strugurilor rosii.
Analizandu-se influenta miilor de plante si substante naturale , s-a ajuns la concluzia ca unele stimuleaza, altele impiedica producerea de celule stem, respectiv exista unele care au un efect neutru. Intre acele plante care stimuleaza producerea de celule stem gasim multe care cresc si in tara noastra.
Unele substante din plantele din tara noastra care produc celule stemsunt: algele verzi si albastre, galbenelele, usturoiul. Miezul samburelui de piersici impiedica producerea de celule stem.
Un grup de cercetatori din cadrul Universitatii din Pécs a examinat prin experimente pe animale
efectul unor substante naturale si multiplele combinatii ale acestora asupra producerii de celule
stem. In timpul experimentelor cercetatorii au urmarit prin diagnosticarea sangelui cum
reactioneaza celulele stem la diferitele materii. Pana la urma au reusit sa produca amestecul total ntural care genereaza continuu si la aceeasi intensitate,in cele 24 de ore ale zilei, producerea de celule stem; dozata conform prescriptiei cercetatorilor, acest amestec natural poate sa genereze zilnic producerea de 5 milioane de celule stem.
Dintre acestea desigur se distrug foarte multe, dar in totalitate in cazul unei persoane mature va creste producerea de celule stem cu mare probabilitate cu 50%-75%.
Ingredientele din Olimpiq Stem pot stimula atat productia de celule stem in maduva oaselor cat si eliberarea a milioane de asememea celule pentru a circula prin organism.
Astfel, daca putem convinge organismul sa produca pe cale naturala mai multe celule stem adulte sau sa stimuleze diviziunea acestora, atunci organismul nostru va fi capabil sa repare tesuturile ale caror functionare este afectata de boli, accidente, degenerari sau imbatranire.
La intrebarea ce garanteaza ca aparitia intr-un numar asa de mare ale celulelor stem nu va deranja mecanismul de functionare a maduvei, si nu va produce de exemplu intr-un numar exagerat de mare leucocite, adica nu va porni un proces de aparitia cancerului, domnul Szabó a raspuns: In aceasta privinta putem sa ne simtim in siguranta totala. In primul rand am testat la nivelul genelor substantele producatoare de celule stem si numai acele componente au ajuns in preparatul finit la care celulele canceroase au reactionat favorabil. Pe de alta parte, pe langa preparatul care produce celule stem am mai dezvoltat unul care protejeaza celulele stem. Aceste doua trebuie sa fie administrate impreuna. Materia protectoare asigura pe de o parte buna functionare a celulelor stem inmultite si asigura echilibrul organismului, pe de alta parte aceasta materia contine antioxidanti intr-o cantitate asa de mare care impiedica producerea de celule canceroase. Deci in
consecinta produsul are un efect distrugator asupra celulelor canceroase, chiar daca nu aceasta este rolul lui principal.
11. TRATAMENTE - UTILIZARE
Probabil cel mai cunoscut tip de tratament in care sunt folosite celulele stem este transplantul de maduva osoasa la pacientii cu leucemie, anumite tipuri de cancer sau cu diferite boli de sange. In acest caz celulele transplantate provin fie prin recoltarea de la o ruda de sange, fie de la pacientul insusi si nu implica nici un risc major pentru donator.
In ultimul timp, cercetatorii s-au indreptat spre alte potentiale recomandari de folosire a celulelor stem.
Acestea pot fi directionate sa se diferentieze in celule specializate care pot inlocui tesuturile bolnave din boli ca: Parkinson, Alzheimer, leziuni de coloana vertebrala, accidente vasculare cerebrale, boli cardio-vasculare, diabet, osteoartrita si artrita reumatoida.
Utilizarea amestecurilor naturale ce potenteaza marirea numarului de celule stem adulte PROPRII reprezinta astazi cea mai plauzibila si credibila alternativa pentru utilizarea eficienta a ceea ce deja organismul nostru ne ofera, printr-un mecanism perfect si lipsit de orice risc.
12. STIMULAREA PE CALE NATURALA A CELULELOT STEM: Terapia noului mileniu
Dupa parerea specialistilor adevaratul salt inainte l-ar constitui potentialul organismului de a corecta el insusi accidentarile, de a inlocui singur celulele pierdute in cursul imbolnavirilor, accidentelor sau pur si simplu datorita imbatranirii. Pentru aceasta nu este nevoie de izolarea, purificarea celulelor stem adulte, de cautarea anevoiasa a donatorului si de scaderea reactiei imunologice a organismului- gazda. Daca celulele stem adulte se afla in fiecare tesut, trebuie "numai" sa le gasim si sa le activam la locul si la timpul potrivit.
Prof. Dr. Tóth Géza remarca faptul ca experientele din ultimili cativa ani au aratat ca unele celule stem adulte, aflate in cateva tesuturi, izolate si apoi reintroduse in organism sunt capabile sa se diferentieze in celule si tesuturi. Aceasta este asa numita transdiferentiere.
Prof. Dr. Tóth Géza continua: "Astfel am ajuns la o noua posibilitate a folosirii celulelor stem in terapie, in cursul careia in organul accidentat, necesitand regenerarea, nu ajung celulele straine ci cele proprii. Este citat chiar cazul unui copil cu scleroza amiotrofica laterala care nu putea respira decat cu ajutorul aparatelor. In Spitalul de Copii din Torino medicii au extras din maduva osoasa proprie a copilului celule stem si le-au transplantat in maduva coloanei vertebrale. Datorita acestei interventii copilul a devenit capabil sa respire singur.
In masura in care ar fi posibila cresterea numarului celulelor stem adulte in circulatie, ar putea creste posibilitatea de regenerare, ar scadea numarul problemelor legate de imbatranire, ar creste functionalitate organelor, ar prelungi speranta de viata cu un risc mai mic al imbolnavirilor.
La aceasta influenta se ajunge prin cresterea diviziunii celulelor stem in maduva osoasa, prin stimularea trecerii acestora din maduva osoasa in sange, facilitarea circulatiei lor in sange si identificarea zonelor care trebuie ajutate, de asemenea sprijina instalarea lor in tesuturi, si ajuta la diferentierea lor in celule specifice corespunzatoare."
Acest produs reprezinta o alternativa deosebita comparativ cu celelalte modalitati terapeutice cu celule stem amintite mai sus. Avantajele sunt ca nu comporta probleme de etica, nu necesita asistenta medicala speciala, iar efectele secundare sunt absente datorita compozitiei in intregime naturala a produsului. Nu in ultimul rand este de amintit faptul ca, spre deosebire de celelalte terapii cu celule stem adulte este mult mai ieftin.
Szabó László conducatorul cercetarii asupra celulelor stem adulte afirma:
"In anii precedenti am derulat cercetarile de-a lungul unor linii de cercetare concrete , principalul criteriu fiind sa cautam in substante naturale metoda de intensificare a producerii celulelor stem in organism. Celula stem nu este un medicament, este produs de organismul nostru. Am urmarit sa dezvoltam un ansamblu de produse care se compun din substante naturale. Aceste produse stimuleaza producerea de celule stem in organism si ne ofera protectie. Prin aceasta creste semnificativ sansa de insanatosire a bolnavilor, se accelereaza procesul de vindecare, iar pentru cei sanatosi ofera preventie impotriva bolilor.
Nu va mai fi necesar sa se plateasca milioane pentru implantarea de celule stem prin interventii chirurgicale, deoarece organismul va putea produce celule stem si va putea folosi pe cele proprii cu ajutorul substantei active din produs. Astfel nu mai trebuie avut in vedere riscul acceptarii celulelor straine si nici consecintele imunologice dezavantajoase."
Si astfel s-a ajuns la STEMXCELL. In acest preparat se gaseste concentrat de alga AFA, 1-selectin, diferite polizaharide care pot creste cu 30-40% numarul celulelor stem adulte periferice.
Olimpiq Stemxcell - este un produs 100% natural, revolutionar, care ajuta la cresterea numarului de celule stem in organism. Astfel se pot reinnoi organele, chiar si oasele; se poate produce tesutul conjunctiv din care sunt formate discurile cartilaginoase intervertebrale; se pot forma glandele gastrice; se poate corecta vederea; se pot trata afectiuni hepatice, miocardice, precum si leucemia; se poate trata diabetul.
Prin folosirea - Olimpiq StemXcell - un om de 40 de ani poate dobândi un numar de celule stem apropiat celui de la varsta de 20 de ani. Un om de 50 de ani se poate compara astfel, din punct de vedere al capacitatii de regenerare a organismului cu unul de 20 de ani.
Cunoscând toate acestea putem afirma cu siguranta ca Olimpiq StemXcell deschide noi perspective în prevenirea si vindecarea unor boli si pentru încetinirea procesului de îmbatrinire. Substantele naturale implementate asigura perpetuarea celulelor stem care se pot transforma în orice alta celula pentru a asigura functionarea viguroasa a organismului.
Cu preparatul pe baza de plante Olimpiq Stemxcell, care acum este fabricat si comercializat, putem spori cu 50% zilnic producerea de celule stem în maduva osoasa, afirma Szabo Laszlo. Acest mecanism eficient se explica prin faptul ca antioxidantii vegetali, substantele ce contin bioflavonide, asigura drumul nestingerit al celulelor stem în circulatia sanguina. Preparatul Olimpiq Stemxcell realizat de el, care completeaza hrana, faciliteaza tratamentul la domiciliu la un pret rezonabil.
Nu întâmplator, profesorul Ember Istvan si conferentiarul dr. Kiss Istvan, cercetatori la Universitatea din Pecs au declarat: "Nu este exclus ca inspirarea producerii de celule stem este un pas important spre practica terapeutica celulara. Acest produs care stimuleaza producerea celulor stem, ajuta organismul sa-si corijeze el însusi neajunsurile la recuperarea celulelor pierdute prin boala, accidente sau pur si simplu prin îmbatrânire. În acest scop nu trebuie ca celulele stem sa fie izolate, curatate, sau tinute în cultura "in vitro" ca sângele din cordonul ombilical. Nu sunt necesare tehnici scumpe de transplant, de maduva osoasa, si nici nu este nevoie de donatori greu de descoperit. Daca celulele stem se afla în toate tesuturile, atunci ele trebuie numai activate prin implantarea permanenta de substante naturale, ceea ce si face Olimpiq Stemxcell."
Totusi, din ce in ce mai mult, celulele stem adulte reprezintă actualmente, o alternativă promiţătoare pentru celulele stem embrionare, aplanând astfel numeroasele polemici stârnite de cele din urmă, a caror obtinere necesită distrugerea embrionului.
1. CE SUNT CELULELE STEM?
Celulele stem sunt acele celule nediferentiate, primare, suse sau "mama", care au abilitatea de a se transforma (diferentia) în cursul dezvoltării umane, în mai multe tipuri de celule. Deci, spre deosebire de celula obisnuita care se poate diviza generand o noua celula, dar de acelasi tip , celule stem sunt pluripotente.
Celula stem, difera de celelalte celule prin faptul ca este mai mare de doua-trei ori si suprafata ei este acoperita de un invelis proteic.
Astfel, celule stem ale unui embrion vor da nastere oricarei celule, tesut, organ din corpul fatului, formand inima, plamanii, creierul samd.
Celula stem, este un fel de “mama” pentru celulele adulte si specializate din organism. Altfel spus, fiecare celula din corp a pornit la un moment dat dintr-o celula stem.
In limba engleza, “stem” este unul dintre cuvintele care in sens figurativ, inseamna mugur,de unde si numele de celule “stem” sau CELULE PRECURSOARE, intrucat din ele apar “mugurii” celulelor specializate.
In esenta, ele sunt celule nediferentiate care se pot transforma in orice tip de celule specifice organului sau tesutului care are nevoie de innoire.
2. CUM ANUME SE TRANSFORMA?
Celulele stem se multiplica prin diviziune (mitoza), generand astfel tipuri variate de celule specializate,(cum ar fi celula nervoasa,celula de piele, celula de ficat).
Astfel, din celula stem, rezulta:
1. prin diviziune simetrica: a) fie două noi celule stem (păstrând astfel caracterul nediferenţiat)
b) fie doua “progenituri”, adica doua celule diferenţiate (specializate)
2. prin diviziune asimetrica: o celulă stem şi o celulă diferenţiată;
3. IN CE SE TRANSFORMA?
Cand se divid pot da nastere oricarui tip de celule din cele 220 celule diferite si specializate existente in corpul uman: cum ar fi celula nervoasa,celula de piele, celula de ficat, etc., desigur in functie de necesitatile organismului (diferentierea) si pot da nastere dupa cum am subliniat mai sus, altor celule stem pluripotentiale, nespecializate (reinnoirea).
4. CE IMPORTANTA ARE ACEASTA CAPACITATE PENTRU ORGANISMUL UMAN?
Celula Stem reprezinta fundatia, este caramida de baza a organismului uman in procesul de crestere, reparare-regenerare si vindecare a organismului.
Cand o celula musculara, nervoasa sau de orice alta natura este vatamata, celula stem o inlocuieste diferentiindu-se in cel tip de celula. Ea are extraordinara capacitate de a se transforma in orice alt tip de celule, pentru a regenera tesuturi. Aceste celule stem formeaza un adevarat sistem de reparare a organismului.
Capacitatea de diferentiere in celule specializate atunci cand acestea din urma devin nefunctionale ca urmare a imbolnavirii, degenerarii, mutatiei, ranirii sau imbatranirii, fac ca utilizarea celulelor stem sa constituie cel mai valoros mecanism la dispozitia medicinei regenerative.
Practic, celulele stem pot regenera orice organ intern, elementele constitutive ale sangelui, mucoaselor precum si tesuturile (tesut nervos, cardiac, muscular, osos, etc)
5. CARACTERISTICI
Celula stem are capacitate migratorie .De exemplu, dintr-o celula stem rezulta 1000 de celule din sangele periferic.
Celulele stem circulante pot coloniza: ajung din maduva osoasa in splina sau ficat, etc.
Celula stem pluripotenta are morfologia necunoscuta.
Capacitatea celulei stem de a da naştere unei celule identice se numeşte autoreinnoire(self-renewal), iar cea de a da naştere unor alte tipuri de celule se numeşte diferenţiere.
Celulele stem se pot auto-reproduce de mai multe ori. Cu cat sunt mai nediferentiate, cu atat celulele au capacitate mai mare de autoreinnoire.
6. CLASIFICARE
In funcție de plasticitatea sau versatilitatea în dezvoltarea lor, se disting:
1. celule stem totipotente (care sunt cele mai versatile; astfel, zigotul este considerat celula totipotentă, are potențialul de a genera toate celulele și țesuturile care vor da naștere embrionului);
ele pot determina toate liniile celulare (sunt totipotente), au viata mai lunga si capacitate de autoreinnoire crescuta.
2. pluripotente (care pot da naștere la toate categoriile de țesuturi dar nu pot dezvolta un întreg organism, fiind responsabile doar de crearea organelor), formeaza mai multe linii dar nu toate; celulele stem pluripotente (liniile de celule stem embrionare) sunt de asemenea capabile să se dezvolte în majoritatea tipurilor celulare dar singure nu pot asigura funcționarea organismului și deci viața; acest ultim tip de celule stem pot fi găsite și în corpul uman ajuns la maturitate (de exemplu celulele din măduva osoasă care pot da naștere la toate seriile de celule sanguine dar în același timp și la celule hepatice sau miocardice).
3. altele sunt bipotente formeaza 2 linii;
4. altele sunt unipotente, formand o singura linie.
Se considera ca prin diviziunea celulei totipotente scade potentialitatea celulei, rezultand o celula stem pluripotenta. Dincolo de maduva spinarii exista doar celula precursoare care si-au pierdut capacitatea de reinnoire (generare tot de celule stem), fiind capabile doar de diferentiere
( generare de celule specializate).
Celulele stem se mai pot împărţi în două mari categorii:
1. embrionare :
celulele stem embrionare (ESC) pot da naştere oricărui alt tip de celulă/ţesut (pluripotenţialitate), şi pot fi obţinute din ţesut embrionar; ele sunt cele mai potente celule stem tocmai datorita proprietatii de a reproduce caracteristicile structurale ale oricaror tesuturi existente in organismul uman; cu toate acestea, atat cercetarea, cat si folosirea lor sunt limitate din considerente morale si etice;
2. adulte:
celulele stem din ţesuturile adulte au o capacitate de diferenţiere mai limitată (mono-, bi- sau multipotenţialitate), şi anume pot da naştere doar unor tipuri de celule ;
Este remarcabil că, într-un mediu de creştere optim, celulele stem din măduva osoasă şi cele din sângele cordonului ombilical au o capacitate de diferenţiere mult mai mare decât cele provenind din alte ţesuturi.
7. UNDE SE GASESC ? CUM SUNT PRODUSE ?
Celulele stem embrionare provin din embrioni - celule provenite din primul stadiu al dezvoltarii umane. Un embrion aflat intre trei si cinci zile, contine celule stem angajate in crearea de diferite tesuturi si organe pentru viitorul fat.
Celulele stem adulte sunt produse in maduva oaselor, dupa care calatoresc prin intreg organismul actionand pentru repararea si optimizarea functiilor organelor si tesuturilor.
Celule stem se mai gasesc in inima, creier, oase, plamani precum si in alte organe.
Celule stem pot fi de 4 tipuri in functie de proveninta lor. Astfel, exista:
-celule stem embrionare care provin din embrionii umani
-celule stem fetale care provin din tesuturile fetusilor avortati
-celule stem ombilicale (adulte) care provin din cordoanele ombilicale
-celule stem adulte care provin din tesuturile adulte
Deci, subliniem ca celulele stem adulte se gasesc in organism nu numai in perioada embrionara de formare a organismului ci si de-a lungul intregii noastre vieti, formand o rezerva de celule speciale care pot inlocui in caz de necesitate celulele distruse, in multe cazuri.
In urma unor studii fundamentate, s-a stabilit ca exista o alternativa la folosirea celulelor stem de origine embrionara: utilizarea celulelor stem adulte, care se regasesc in orice organism.
Celulele stem adulte sunt o populatie constanta a maduvei osoase hematogene, dar se regasesc in numar mare si la nivelul testiculului sau uterului. La nivelul maduvei hematogene ele se divid permanent in celule ale liniei eritroide sau ale celei limfoide, contribuind la buna functionare a sistemului sangvin si a sistemului imunitar al organismului. S-a dovedit insa ca celulele stem pot parasi maduva hematogena si pot intra in torentul sangvin, pe seama caruia ajung la tesuturile periferice.
Initial se credea ca celule stem adulte sunt cu mult mai limitate in posibilitati decat cele embrionare si ca ar da nastere doar la tesuturi de tipul celor din care provin, dar noile cercetari ne indica faptul ca celulele stem adulte pot genera si alte tipuri de tesuturi . De exemplu, celulele hepatice pot fi folosite pentru producerea de insulina, care de obicei este creata de pancreas.
8. DINAMICA PRODUCTIEI DE CELULE STEM IN FUNCTIE DE VARSTA
Cercetarile stiintifice au dovedit ca exista un numar foarte mare de celule susa in organism, multimea acestora fiind in functie de varsta si de volumul sangvin.
In decursul vietii noastre intensitatea producerii celulelor stem se micsoreaza odata cu trecerea anilor.
Pe masura ce imbatranim sau ca urmare a unor boli acute sau degenerative, numarul de celule stem care circula prin organism scade, lasand organismul succeptibil la imbatranire, degenerare a organelor, imbolnaviri mai dese si mai profunde, incapacitate de vindecare.
Nu de mult cercetatorii Universitatii Duke au descoperit ca procesul de imbatranire este cauzat de scaderea numarului anumitor celule stem adulte aflate in circulatie .
Numarul scazut de celule stem adulte nu mai poate asigura regenerarea corespunzatoare, datorita acestui fapt odata cu imbatranirea scade si functionalitatea organelor.
De exemplu, la un adolescent, numarul total de celule stem din organism este de pana la 25 de milioane in aproximativ 5 litri de sange. Spre varsta de 60-70 ani, acest numar poate scadea pana in jurul cifrei de 3-5 milioane, adica numai o cincime la acelasi volum sangvin.
Acest lucru este sprijinit si de exemplul ca un copil se insanatoseste mult mai rapid dupa o fractura al colului femurului, decat o persoana in varsta. Cauza o gasim pe de o parte in faptul ca un copil are mult mai multe celule stem, care pastreaza organismul in conditie buna, pe de alta parte in cazul unui accident sau imbolnavire sistemul imunitar poate transporta rapid celulele stem acolo unde este nevoie de ele, iar aceste celule se transforma la locul potrivit in celulele necesare.
Descresterea producerii celulelor stem devine mai accentuata dupa varsta de 35 ani. Acest lucru se observa usor, fara ca persoana sa sufere de vreo boala, pielea imbatraneste, flexibilitatea corpului scade.
Coreland valoarea absoluta a celulelor stem din organism cu varsta se obtine un indicator al starii de sanatate care pare sa fie mai fidel si sa aiba o capacitate de predictie mai buna relativ la starea generala de sanatate decat masurarea colesterolului, a glicemiei sau a tensiunii arteriale.
Din aceste considerente rezulta o concluzie evidenta - cu cat numarul de celule stem din organism este mai ridicat, cu atat probabilitatea dezvoltarii de maladii este mai scazuta.
9. CUM ACTIONEAZA (FUNCTIONEAZA)
TEORIA REGENERARII CU CELULE STEM afirma ca celulele stem (adulte nu embrionice) sunt produse in mod natural in maduva oaselor si sunt eliberate in mod natural in circuitul sanguin (si limfatic) prin care calatoresc catre celulele care au nevoie de “ajutor”.
1. Astfel, cand un organ sau un tesut este intr-o situatie critica (boala), celulele acelui organ care sunt pe cale de a fi eliminate (sau care nu isi mai pot desfasura activitatea) elibereaza in circuitul sanguin si sistemul limfatic anumiti compusi chimici, care functioneaza ca un semnal biochimic ce declanseaza eliberarea de celule stem din maduva oaselor.
2. Organul mai elibereaza totodata si un alt compus chimic (marker) care atrage celulele stem catre acel organ.
3. Incepe proliferarea si o prima diferentiere a celulelor stem care apoi sunt eliberate din maduva oaselor si urmaresc gradientul de markeri din circuitul sanguin si/sau limfatic care le “ghideaza” catre organul respectiv lezat
4. Acestea, o data ajunse la locul modificarii patologice, suporta o a doua faza de transformare. Acum, celulele susa se transforma efectiv in celule ale tesutului-tinta.
Odata atasate, fiecare celula stem se multiplica de 3.000-5.000 de ori
Efectele acestui sistem de innoire a organismului sunt extrem de favorabile atat asupra intregului organism, cat si asupra organelor si tesuturilor la nivel microscopic. Sunt notate rezultate extrem de favorabile in cazul vindecarii fracturilor osoase, a restabilirii functionalitatii sistemului imunitar, a refacerii functiei pancreatice la soarecii de laborator bolnavi de diabet si se incearca chiar stabilirea efectului pozitiv al celulelor susa in refacerea integritatii si continuitatii celulelor nervoase.
Celulele stem au capacitatea de a se inmulti intr-un numar nelimitat in timpul vietii noastre, si se pot transforma in diferite alte celule cum ar fi celule de muschi, globula rosie, celule cerebrale, celule de ficat, etc., in conformitate cu necesitatile organismului. Astfel celulele stem slujesc unui sistem de remediere si inlocuiesc celule care lipsesc sau nu functioneaza corespunzator.
10. CE LE STIMULEAZA INMULTIREA
Celulele stem adulte se formeaza in maduva oaselor. Cercetatorii au descoperit ca la fel ca orice alt organ, ele pot fi stimulate la supraproductie. Dupa cercetarea a aproape 1000 de componente ale materiei au fost selectate 20 de substante naturale care au fost cercetate cu scopul de a stimula capacitatea maduvei osoase de a produce celule. Cercetatorii maghiari au gasit 9 substante prin a caror eficacitate se poate spori cu 50% cantitatea de celule stem din sange.
Intrucat este aproape imposibil sa se izoleze numai celule stem, interactiunea cu sansele cele mai mari de izbanda in privinta cresterii numerice a acestei populatii celulare consta in hranirea si protejarea ei direct la locul de rezidenta, adica in fluxul sangvin.
Studiile unui grup de cercetatori de la Universitatea din Pecs, bazate pe urmarirea interactiunii diferitelor substante naturale asupra numarului de celule stem la animale de laborator, concluzioneaza ca pentru a reusi dezideratele de mai sus este necesara o dubla operatie:
- in primul rand trebuie protejata populatia existenta de celule, iar
-in al doilea rand se stimuleaza diviziunea si producerea lor pe cale naturala.
Protectorul celulelor stem trebuie sa contina antioxidanti in cantitate suficienta pentru a favoriza dezvoltarea celulara si, in acelasi timp, trebuie sa impiedice dezvoltarea celulelor cu alte caracteristici genetice decat celulele normale ale organismului.
Pentru stimularea cresterii celulare este imperativa selectionarea atenta a produsilor care impulsioneaza numai diviziunea normala genetic, dar nu favorizeaza dezvoltarea celulelor canceroase. Astfel, pentru protectia celulara s-a stabilit in mod stiintific efectul favorabil al urmatoarelor substante: gelatina, sorgul, strugurii rosii, murele negre, semintele de coacaze negre si extractul din coaja acesteia, coaja de cirese amare, socul, coaja de prune si mere uscate, urzica, coada calului, florile de soc, extractul din frunze de mesteacan, concentratul de seminte ale strugurilor rosii.
Analizandu-se influenta miilor de plante si substante naturale , s-a ajuns la concluzia ca unele stimuleaza, altele impiedica producerea de celule stem, respectiv exista unele care au un efect neutru. Intre acele plante care stimuleaza producerea de celule stem gasim multe care cresc si in tara noastra.
Unele substante din plantele din tara noastra care produc celule stemsunt: algele verzi si albastre, galbenelele, usturoiul. Miezul samburelui de piersici impiedica producerea de celule stem.
Un grup de cercetatori din cadrul Universitatii din Pécs a examinat prin experimente pe animale
efectul unor substante naturale si multiplele combinatii ale acestora asupra producerii de celule
stem. In timpul experimentelor cercetatorii au urmarit prin diagnosticarea sangelui cum
reactioneaza celulele stem la diferitele materii. Pana la urma au reusit sa produca amestecul total ntural care genereaza continuu si la aceeasi intensitate,in cele 24 de ore ale zilei, producerea de celule stem; dozata conform prescriptiei cercetatorilor, acest amestec natural poate sa genereze zilnic producerea de 5 milioane de celule stem.
Dintre acestea desigur se distrug foarte multe, dar in totalitate in cazul unei persoane mature va creste producerea de celule stem cu mare probabilitate cu 50%-75%.
Ingredientele din Olimpiq Stem pot stimula atat productia de celule stem in maduva oaselor cat si eliberarea a milioane de asememea celule pentru a circula prin organism.
Astfel, daca putem convinge organismul sa produca pe cale naturala mai multe celule stem adulte sau sa stimuleze diviziunea acestora, atunci organismul nostru va fi capabil sa repare tesuturile ale caror functionare este afectata de boli, accidente, degenerari sau imbatranire.
La intrebarea ce garanteaza ca aparitia intr-un numar asa de mare ale celulelor stem nu va deranja mecanismul de functionare a maduvei, si nu va produce de exemplu intr-un numar exagerat de mare leucocite, adica nu va porni un proces de aparitia cancerului, domnul Szabó a raspuns: In aceasta privinta putem sa ne simtim in siguranta totala. In primul rand am testat la nivelul genelor substantele producatoare de celule stem si numai acele componente au ajuns in preparatul finit la care celulele canceroase au reactionat favorabil. Pe de alta parte, pe langa preparatul care produce celule stem am mai dezvoltat unul care protejeaza celulele stem. Aceste doua trebuie sa fie administrate impreuna. Materia protectoare asigura pe de o parte buna functionare a celulelor stem inmultite si asigura echilibrul organismului, pe de alta parte aceasta materia contine antioxidanti intr-o cantitate asa de mare care impiedica producerea de celule canceroase. Deci in
consecinta produsul are un efect distrugator asupra celulelor canceroase, chiar daca nu aceasta este rolul lui principal.
11. TRATAMENTE - UTILIZARE
Probabil cel mai cunoscut tip de tratament in care sunt folosite celulele stem este transplantul de maduva osoasa la pacientii cu leucemie, anumite tipuri de cancer sau cu diferite boli de sange. In acest caz celulele transplantate provin fie prin recoltarea de la o ruda de sange, fie de la pacientul insusi si nu implica nici un risc major pentru donator.
In ultimul timp, cercetatorii s-au indreptat spre alte potentiale recomandari de folosire a celulelor stem.
Acestea pot fi directionate sa se diferentieze in celule specializate care pot inlocui tesuturile bolnave din boli ca: Parkinson, Alzheimer, leziuni de coloana vertebrala, accidente vasculare cerebrale, boli cardio-vasculare, diabet, osteoartrita si artrita reumatoida.
Utilizarea amestecurilor naturale ce potenteaza marirea numarului de celule stem adulte PROPRII reprezinta astazi cea mai plauzibila si credibila alternativa pentru utilizarea eficienta a ceea ce deja organismul nostru ne ofera, printr-un mecanism perfect si lipsit de orice risc.
12. STIMULAREA PE CALE NATURALA A CELULELOT STEM: Terapia noului mileniu
Dupa parerea specialistilor adevaratul salt inainte l-ar constitui potentialul organismului de a corecta el insusi accidentarile, de a inlocui singur celulele pierdute in cursul imbolnavirilor, accidentelor sau pur si simplu datorita imbatranirii. Pentru aceasta nu este nevoie de izolarea, purificarea celulelor stem adulte, de cautarea anevoiasa a donatorului si de scaderea reactiei imunologice a organismului- gazda. Daca celulele stem adulte se afla in fiecare tesut, trebuie "numai" sa le gasim si sa le activam la locul si la timpul potrivit.
Prof. Dr. Tóth Géza remarca faptul ca experientele din ultimili cativa ani au aratat ca unele celule stem adulte, aflate in cateva tesuturi, izolate si apoi reintroduse in organism sunt capabile sa se diferentieze in celule si tesuturi. Aceasta este asa numita transdiferentiere.
Prof. Dr. Tóth Géza continua: "Astfel am ajuns la o noua posibilitate a folosirii celulelor stem in terapie, in cursul careia in organul accidentat, necesitand regenerarea, nu ajung celulele straine ci cele proprii. Este citat chiar cazul unui copil cu scleroza amiotrofica laterala care nu putea respira decat cu ajutorul aparatelor. In Spitalul de Copii din Torino medicii au extras din maduva osoasa proprie a copilului celule stem si le-au transplantat in maduva coloanei vertebrale. Datorita acestei interventii copilul a devenit capabil sa respire singur.
In masura in care ar fi posibila cresterea numarului celulelor stem adulte in circulatie, ar putea creste posibilitatea de regenerare, ar scadea numarul problemelor legate de imbatranire, ar creste functionalitate organelor, ar prelungi speranta de viata cu un risc mai mic al imbolnavirilor.
La aceasta influenta se ajunge prin cresterea diviziunii celulelor stem in maduva osoasa, prin stimularea trecerii acestora din maduva osoasa in sange, facilitarea circulatiei lor in sange si identificarea zonelor care trebuie ajutate, de asemenea sprijina instalarea lor in tesuturi, si ajuta la diferentierea lor in celule specifice corespunzatoare."
Acest produs reprezinta o alternativa deosebita comparativ cu celelalte modalitati terapeutice cu celule stem amintite mai sus. Avantajele sunt ca nu comporta probleme de etica, nu necesita asistenta medicala speciala, iar efectele secundare sunt absente datorita compozitiei in intregime naturala a produsului. Nu in ultimul rand este de amintit faptul ca, spre deosebire de celelalte terapii cu celule stem adulte este mult mai ieftin.
Szabó László conducatorul cercetarii asupra celulelor stem adulte afirma:
"In anii precedenti am derulat cercetarile de-a lungul unor linii de cercetare concrete , principalul criteriu fiind sa cautam in substante naturale metoda de intensificare a producerii celulelor stem in organism. Celula stem nu este un medicament, este produs de organismul nostru. Am urmarit sa dezvoltam un ansamblu de produse care se compun din substante naturale. Aceste produse stimuleaza producerea de celule stem in organism si ne ofera protectie. Prin aceasta creste semnificativ sansa de insanatosire a bolnavilor, se accelereaza procesul de vindecare, iar pentru cei sanatosi ofera preventie impotriva bolilor.
Nu va mai fi necesar sa se plateasca milioane pentru implantarea de celule stem prin interventii chirurgicale, deoarece organismul va putea produce celule stem si va putea folosi pe cele proprii cu ajutorul substantei active din produs. Astfel nu mai trebuie avut in vedere riscul acceptarii celulelor straine si nici consecintele imunologice dezavantajoase."
Si astfel s-a ajuns la STEMXCELL. In acest preparat se gaseste concentrat de alga AFA, 1-selectin, diferite polizaharide care pot creste cu 30-40% numarul celulelor stem adulte periferice.
Olimpiq Stemxcell - este un produs 100% natural, revolutionar, care ajuta la cresterea numarului de celule stem in organism. Astfel se pot reinnoi organele, chiar si oasele; se poate produce tesutul conjunctiv din care sunt formate discurile cartilaginoase intervertebrale; se pot forma glandele gastrice; se poate corecta vederea; se pot trata afectiuni hepatice, miocardice, precum si leucemia; se poate trata diabetul.
Prin folosirea - Olimpiq StemXcell - un om de 40 de ani poate dobândi un numar de celule stem apropiat celui de la varsta de 20 de ani. Un om de 50 de ani se poate compara astfel, din punct de vedere al capacitatii de regenerare a organismului cu unul de 20 de ani.
Cunoscând toate acestea putem afirma cu siguranta ca Olimpiq StemXcell deschide noi perspective în prevenirea si vindecarea unor boli si pentru încetinirea procesului de îmbatrinire. Substantele naturale implementate asigura perpetuarea celulelor stem care se pot transforma în orice alta celula pentru a asigura functionarea viguroasa a organismului.
Cu preparatul pe baza de plante Olimpiq Stemxcell, care acum este fabricat si comercializat, putem spori cu 50% zilnic producerea de celule stem în maduva osoasa, afirma Szabo Laszlo. Acest mecanism eficient se explica prin faptul ca antioxidantii vegetali, substantele ce contin bioflavonide, asigura drumul nestingerit al celulelor stem în circulatia sanguina. Preparatul Olimpiq Stemxcell realizat de el, care completeaza hrana, faciliteaza tratamentul la domiciliu la un pret rezonabil.
Nu întâmplator, profesorul Ember Istvan si conferentiarul dr. Kiss Istvan, cercetatori la Universitatea din Pecs au declarat: "Nu este exclus ca inspirarea producerii de celule stem este un pas important spre practica terapeutica celulara. Acest produs care stimuleaza producerea celulor stem, ajuta organismul sa-si corijeze el însusi neajunsurile la recuperarea celulelor pierdute prin boala, accidente sau pur si simplu prin îmbatrânire. În acest scop nu trebuie ca celulele stem sa fie izolate, curatate, sau tinute în cultura "in vitro" ca sângele din cordonul ombilical. Nu sunt necesare tehnici scumpe de transplant, de maduva osoasa, si nici nu este nevoie de donatori greu de descoperit. Daca celulele stem se afla în toate tesuturile, atunci ele trebuie numai activate prin implantarea permanenta de substante naturale, ceea ce si face Olimpiq Stemxcell."
Psihoza
Schizofrenia
Schizofrenia (din limba greacă: schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet) este o boală mintală din categoria psihozelor endogene. Caracteristică este apariţia unor manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinaţiile, deliruri, tulburări formale de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea personalităţii. Până la data actuală nu au fost puse în evidenţă cauze corporale decelabile. În sistemele de clasificare modernă se consideră obligatorie pentru stabilirea diagnosticului o durată minimă a manifestărilor morbide. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu îndeplinesc şi acest criteriu, sunt clasificate - până la proba timpului - drept boli schizofreniforme. Schizofrenia este una din cele mai severe afecţiuni psihiatrice, cu repercusiuni grave atât pentru bolnav, cât şi pentru aparţinători, mai ales că nu se poate prevedea niciodată care va fi evoluţia bolii, în ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical prognoza privind încadrarea socială a bolnavilor.
Schizofrenia nu are o singură cauză, apariţia ei se datorează interacţiunii mai multor factori biologici, psihologici şi culturali cu o vulnerabilitate genetică predispozantă.
* Factori genetici: În familiile bolnavilor de schizofrenie există o probabilitate mai mare de îmbolnăvire decât la restul populaţiei. În cazul gemenilor univitelini, rata concordanţei este de 50 %. Studiile genetice au pus în evidenţă pe cromosomul 22 o genă (WKL1), care pare să fie în legătură cu apariţia unei schizofrenii catatone. Predispoziţia genetică este interpretată în prezent ca poligenetică, în ciuda cercetărilor de genetică moleculară nu s-au putut evidenţia alte localizări cromosomiale specifice.
* Factori pre- şi perinatali: O cauză a vulnerabilităţii ar putea fi reprezentată de o suferinţă intrauterină a fătului sau a copilului nou născut, care ar provoca o disfuncţie minimală a creierului (Minimal Brain Dysfunction). Un rol ar putea fi jucat de infecţiuni virale ale mamei sau ale nou-născutului, o etiologie virală certă nu a putut fi totuşi demonstrată.
* Factori psiho-sociali: O serie de condiţii psiho-sociale au fost încriminate drept factori declanşatori ai schizofreniei, opiniile sunt însă controversate. Factorii psiho-sociali influenţează mai degrabă evoluţia bolii şi nu apariţia ei. În acelaşi sens este interpretat rolul conflictelor, al suprasolicitărilor psihice sau al stărilor de tensiune emoţională (High-expressed-emotions). Teoria psihanalitică presupune că regresiunea la o treaptă inferioară de dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important în apariţia psihozelor schizofrenice. Aşa zisă "personalitate premorbidă" (personalitate schizoidă) nu pare a fi asociată cu dezvoltarea mai târziu a unei schizofrenii.
Factori organici neuropatologici şi biochimici:
Studii neuropatologice şi radiologice au putut evidenţia - cel puţin la o parte din bolnavi - anumite modificări structurale: mărirea ventricolilor cerebrali, micşorarea masei creierului, mai ales în regiunile frontale. Studiile cu ajutorul tehnicilor moderne de medicină nucleară, SPECT (Single-Photon-Emission-Computertomography) sau PET (Positron-Emission-Tomography), asupra fluxului sangvin cerebral şi metabolismului creierului au arătat în cazul bolnavilor de schizofrenie o reducere remarcabilă a fluxului sangvin, a utilizării oxigenului şi a schimburilor metabolice în regiunile frontale (Hipofrontalitate). Importante sunt cercetările biochimice. Astfel, în creierul bolnavilor schizofrenici există o cantitate crescută de Dopamină şi un număr mai mare de receptori dopaminergici decât la normali. Aşa se explică şi acţiunea favorabilă a medicamentelor neuroleptice, care blochează receptorii dopaminici de tip D2. Şi alţi neuromodulatori din sistemul nervos central - glutamatul şi serotonina - ar putea juca un rol în mecanismul de producere a psihozelor schizofrenice.
Psihozele schizofrenice se manifestă cu o simptomatologie bogată, variabilă ca frecvenţă sau ca intensitate la diverşi pacienţi. În ultimul timp se pune accentul pe deosebirea între simptome pozitive (plus-simptome), cum sunt stările delirante sau halucinaţiile, şi simptome negative (minus-simptome), ca reducerea reacţiilor afective, apatie, asocialitate.
* Stările delirante sunt foarte frecvente, nu apar totuşi în toate stadiile bolii, au un caracter bizar, de neînţeles, uneori magic sau mistic (idei de persecuţie, de gelozie, teama de a fi otrăvit, idei hipochondrice etc.).
* Halucinaţiile (percepţii false) sunt mai ales auditive, bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine imperative. Halucinaţiile pot apărea şi în sfera olfactivă (mirosuri urâte) sau corporală (senzaţii dureroase sau de modificare a unor organe). Halucinaţiile vizuale sunt mult mai rare.
* Alterări ale personalităţii: senzaţia de influenţă a personalităţii sau gândirii prin forţe exterioare (de ex.: prin hipnoză, unde radio), depersonalizare, derealizare. Bolnavul trăieşte o viaţă dublă, în lumea reală şi în lumea reprezentărilor delirante. Într-o formă extremă, bolnavul se încapsulează în el însuşi şi trăieşte numai într-o lume interioară fără contact cu mediul exterior (Autism).
* Tulburări formale de gândire sunt caracteristice: argumentaţia este lipsită de logică (Paralogism), noţiunile abstracte sunt concretizate (Concretism), elemente heterogene se identifică unele cu altele (Contaminare a ideilor), se construieşte un vocabular propriu din cuvinte create de bolnav (Neologisme), gândirea pierde orice legătură, apar confuzii de idei, bolnavul "vorbeşte alături" sau se blochează complet.
* Tulburări afective. Bolnavul pierde contactul emoţional cu alte persoane, devine obtuz, reacţiile afective sunt neadecvate (bolnavul râde la auzirea unei veşti triste), uneori se constată o ambivalenţă afectivă (expresia concomitentă a unor emoţii contrare).
* Tulburări psihomotorii. Tipică este starea de catatonie caracterizată prin negativism, imobilitate corporală, stereotipii gestuale sau verbale, automatisme, mutism. Toate aceste simptome ating un nivel dramatic în starea de stupor catatonic, în care bolnavul în stare conştientă este total nemişcat, nu vorbeşte, tonusul muscular este crescut cu o consistenţă ceroasă (flexibilitas cerea), anumite poziţii ale corpului induse pasiv sunt păstrate ca atare (Catalepsie). Din această stare se poate trece în raptus catatonic: bolnavul devine agitat, ţipă, îşi sfâşie îmbrăcămintea, se strâmbă, poate deveni agresiv.
* Tulburări ale voinţei şi ale comportamentului social sunt foarte frecvente dar necaracteristice: lipsă de iniţiativă, de interese şi de energie (Abulie), bolnavul îşi neglijează îngrijirea corporală, decade din punct de vedere social.
Schizofrenia (din limba greacă: schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet) este o boală mintală din categoria psihozelor endogene. Caracteristică este apariţia unor manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinaţiile, deliruri, tulburări formale de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea personalităţii. Până la data actuală nu au fost puse în evidenţă cauze corporale decelabile. În sistemele de clasificare modernă se consideră obligatorie pentru stabilirea diagnosticului o durată minimă a manifestărilor morbide. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu îndeplinesc şi acest criteriu, sunt clasificate - până la proba timpului - drept boli schizofreniforme. Schizofrenia este una din cele mai severe afecţiuni psihiatrice, cu repercusiuni grave atât pentru bolnav, cât şi pentru aparţinători, mai ales că nu se poate prevedea niciodată care va fi evoluţia bolii, în ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical prognoza privind încadrarea socială a bolnavilor.
Schizofrenia nu are o singură cauză, apariţia ei se datorează interacţiunii mai multor factori biologici, psihologici şi culturali cu o vulnerabilitate genetică predispozantă.
* Factori genetici: În familiile bolnavilor de schizofrenie există o probabilitate mai mare de îmbolnăvire decât la restul populaţiei. În cazul gemenilor univitelini, rata concordanţei este de 50 %. Studiile genetice au pus în evidenţă pe cromosomul 22 o genă (WKL1), care pare să fie în legătură cu apariţia unei schizofrenii catatone. Predispoziţia genetică este interpretată în prezent ca poligenetică, în ciuda cercetărilor de genetică moleculară nu s-au putut evidenţia alte localizări cromosomiale specifice.
* Factori pre- şi perinatali: O cauză a vulnerabilităţii ar putea fi reprezentată de o suferinţă intrauterină a fătului sau a copilului nou născut, care ar provoca o disfuncţie minimală a creierului (Minimal Brain Dysfunction). Un rol ar putea fi jucat de infecţiuni virale ale mamei sau ale nou-născutului, o etiologie virală certă nu a putut fi totuşi demonstrată.
* Factori psiho-sociali: O serie de condiţii psiho-sociale au fost încriminate drept factori declanşatori ai schizofreniei, opiniile sunt însă controversate. Factorii psiho-sociali influenţează mai degrabă evoluţia bolii şi nu apariţia ei. În acelaşi sens este interpretat rolul conflictelor, al suprasolicitărilor psihice sau al stărilor de tensiune emoţională (High-expressed-emotions). Teoria psihanalitică presupune că regresiunea la o treaptă inferioară de dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important în apariţia psihozelor schizofrenice. Aşa zisă "personalitate premorbidă" (personalitate schizoidă) nu pare a fi asociată cu dezvoltarea mai târziu a unei schizofrenii.
Factori organici neuropatologici şi biochimici:
Studii neuropatologice şi radiologice au putut evidenţia - cel puţin la o parte din bolnavi - anumite modificări structurale: mărirea ventricolilor cerebrali, micşorarea masei creierului, mai ales în regiunile frontale. Studiile cu ajutorul tehnicilor moderne de medicină nucleară, SPECT (Single-Photon-Emission-Computertomography) sau PET (Positron-Emission-Tomography), asupra fluxului sangvin cerebral şi metabolismului creierului au arătat în cazul bolnavilor de schizofrenie o reducere remarcabilă a fluxului sangvin, a utilizării oxigenului şi a schimburilor metabolice în regiunile frontale (Hipofrontalitate). Importante sunt cercetările biochimice. Astfel, în creierul bolnavilor schizofrenici există o cantitate crescută de Dopamină şi un număr mai mare de receptori dopaminergici decât la normali. Aşa se explică şi acţiunea favorabilă a medicamentelor neuroleptice, care blochează receptorii dopaminici de tip D2. Şi alţi neuromodulatori din sistemul nervos central - glutamatul şi serotonina - ar putea juca un rol în mecanismul de producere a psihozelor schizofrenice.
Psihozele schizofrenice se manifestă cu o simptomatologie bogată, variabilă ca frecvenţă sau ca intensitate la diverşi pacienţi. În ultimul timp se pune accentul pe deosebirea între simptome pozitive (plus-simptome), cum sunt stările delirante sau halucinaţiile, şi simptome negative (minus-simptome), ca reducerea reacţiilor afective, apatie, asocialitate.
* Stările delirante sunt foarte frecvente, nu apar totuşi în toate stadiile bolii, au un caracter bizar, de neînţeles, uneori magic sau mistic (idei de persecuţie, de gelozie, teama de a fi otrăvit, idei hipochondrice etc.).
* Halucinaţiile (percepţii false) sunt mai ales auditive, bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine imperative. Halucinaţiile pot apărea şi în sfera olfactivă (mirosuri urâte) sau corporală (senzaţii dureroase sau de modificare a unor organe). Halucinaţiile vizuale sunt mult mai rare.
* Alterări ale personalităţii: senzaţia de influenţă a personalităţii sau gândirii prin forţe exterioare (de ex.: prin hipnoză, unde radio), depersonalizare, derealizare. Bolnavul trăieşte o viaţă dublă, în lumea reală şi în lumea reprezentărilor delirante. Într-o formă extremă, bolnavul se încapsulează în el însuşi şi trăieşte numai într-o lume interioară fără contact cu mediul exterior (Autism).
* Tulburări formale de gândire sunt caracteristice: argumentaţia este lipsită de logică (Paralogism), noţiunile abstracte sunt concretizate (Concretism), elemente heterogene se identifică unele cu altele (Contaminare a ideilor), se construieşte un vocabular propriu din cuvinte create de bolnav (Neologisme), gândirea pierde orice legătură, apar confuzii de idei, bolnavul "vorbeşte alături" sau se blochează complet.
* Tulburări afective. Bolnavul pierde contactul emoţional cu alte persoane, devine obtuz, reacţiile afective sunt neadecvate (bolnavul râde la auzirea unei veşti triste), uneori se constată o ambivalenţă afectivă (expresia concomitentă a unor emoţii contrare).
* Tulburări psihomotorii. Tipică este starea de catatonie caracterizată prin negativism, imobilitate corporală, stereotipii gestuale sau verbale, automatisme, mutism. Toate aceste simptome ating un nivel dramatic în starea de stupor catatonic, în care bolnavul în stare conştientă este total nemişcat, nu vorbeşte, tonusul muscular este crescut cu o consistenţă ceroasă (flexibilitas cerea), anumite poziţii ale corpului induse pasiv sunt păstrate ca atare (Catalepsie). Din această stare se poate trece în raptus catatonic: bolnavul devine agitat, ţipă, îşi sfâşie îmbrăcămintea, se strâmbă, poate deveni agresiv.
* Tulburări ale voinţei şi ale comportamentului social sunt foarte frecvente dar necaracteristice: lipsă de iniţiativă, de interese şi de energie (Abulie), bolnavul îşi neglijează îngrijirea corporală, decade din punct de vedere social.
TULBURARE DE PANICA
Durata unui atac de panica este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.
In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome.
Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii
Aceste simptome care caracterizeaza atacul de panica apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute de la inceputul atacului de panica :
* batai puternice sau neregulate sau rapide ale inimii
* senzatie de dificultate sau incapacitate de a respira
* senzatie de sufocare
* durere sau disconfort toracic
* transpiratii
* tremuraturi sau contractii localizate ale muschilor
* greata sau jena abdominala
* ameteli sau senzatie de instabilitate sau senzatie de lesin
* senzatie de irealitate
* frica de a-si pierde controlul sau de a innebuni
* frica de a muri
* furnicaturi
* frisoane sau valuri de caldura
Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine.
Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice.
Tulburarea de panica si atacul de panica
Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre aceste simptome:
o frica persistenta ca vor urma si alte atacuri
o ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava)
o o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au produs atacuri de panica, masuri de asigurare de ex. nu merge neinsotit pe strada, consulta repetat medicul etc.).
Strategii de evitare ale atacului de panica
Strategiile pe care le adopta cineva care ajunge in aceasta situatie de viata sunt de regula doua :
1. Evita locurile in care este posibil sa faca un atac de panica.
2. Isi ia masuri prin care sa se asigure ca atacul de panica nu se va produce sau ca nu va trece singur prin aceasta experienta.
Exemplele sunt multiple : poarta medicamente asupra sa, ia preventiv anumite medicamente, merge pe strada insotit de cineva, nu pleaca la drumuri lungi pentru a avea acces la un serviciu de urgenta etc..
Aceste strategii de evitare sau "control" al atacului de panica reusesc sa scada anxietatea pe termen scurt dar pe termen lung acestea nu reprezinta o solutie: interfereaza negativ cu viata individului, ajung sa intretina atacurile de panica si in timp isi diminueaza eficacitatea.
Optiunile terapeutice in cazul atacurilor de panica
Principalele optiuni terapeutice in cazul atacurilor de panica sunt terapia medicamentoasa si psihoterapia.
Factorii care determina optiunea terapeutica pentru medicamente, psihoterapie sau combinatia lor sunt mai multi :
- impactul tulburarii asupra functionarii individului in sferele principale ale existentei sale (familie, serviciu/scoala, viata sociala)
- vechimea tulburarii
- existenta unei incarcaturi genetice sugestive pentru anxietate
- optiunea pacientului.
Pacientului i se prezinta optiunile terapeutice cu avantajele si dezavantajele lor iar decizia finala ii apartine.
In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome.
Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii
Aceste simptome care caracterizeaza atacul de panica apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute de la inceputul atacului de panica :
* batai puternice sau neregulate sau rapide ale inimii
* senzatie de dificultate sau incapacitate de a respira
* senzatie de sufocare
* durere sau disconfort toracic
* transpiratii
* tremuraturi sau contractii localizate ale muschilor
* greata sau jena abdominala
* ameteli sau senzatie de instabilitate sau senzatie de lesin
* senzatie de irealitate
* frica de a-si pierde controlul sau de a innebuni
* frica de a muri
* furnicaturi
* frisoane sau valuri de caldura
Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine.
Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice.
Tulburarea de panica si atacul de panica
Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre aceste simptome:
o frica persistenta ca vor urma si alte atacuri
o ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava)
o o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au produs atacuri de panica, masuri de asigurare de ex. nu merge neinsotit pe strada, consulta repetat medicul etc.).
Strategii de evitare ale atacului de panica
Strategiile pe care le adopta cineva care ajunge in aceasta situatie de viata sunt de regula doua :
1. Evita locurile in care este posibil sa faca un atac de panica.
2. Isi ia masuri prin care sa se asigure ca atacul de panica nu se va produce sau ca nu va trece singur prin aceasta experienta.
Exemplele sunt multiple : poarta medicamente asupra sa, ia preventiv anumite medicamente, merge pe strada insotit de cineva, nu pleaca la drumuri lungi pentru a avea acces la un serviciu de urgenta etc..
Aceste strategii de evitare sau "control" al atacului de panica reusesc sa scada anxietatea pe termen scurt dar pe termen lung acestea nu reprezinta o solutie: interfereaza negativ cu viata individului, ajung sa intretina atacurile de panica si in timp isi diminueaza eficacitatea.
Optiunile terapeutice in cazul atacurilor de panica
Principalele optiuni terapeutice in cazul atacurilor de panica sunt terapia medicamentoasa si psihoterapia.
Factorii care determina optiunea terapeutica pentru medicamente, psihoterapie sau combinatia lor sunt mai multi :
- impactul tulburarii asupra functionarii individului in sferele principale ale existentei sale (familie, serviciu/scoala, viata sociala)
- vechimea tulburarii
- existenta unei incarcaturi genetice sugestive pentru anxietate
- optiunea pacientului.
Pacientului i se prezinta optiunile terapeutice cu avantajele si dezavantajele lor iar decizia finala ii apartine.
ATACURI DE PANICA
Atacurile de panica reprezinta aparitii bruste sau intensificari bruste ale anxietatii, acompaniate de cateva simptome somatice si psihice.
Siptomele somatice cele mai frecvente sunt: palpitatii, ameteli, transpiratii abundente, senzatia de sufocare, tremor, dificultati in respiratie, etc. Simptomele psihice se refera mai ales la teama subiectului ca va face un atac de cord sau un atac cerebral, ca se va sufoca, va lesina sau va muri.
Fenomene asemanatoare atacurilor de panica pot apare si in cursul altor tulburari anxioase, cum ar fi fobia sociala sau clautrofobia, atunci cand subiectul se confrunta cu situatii anxiogene.
Exista o stransa relatie intre atacurile de panica si agorafobie. Multi agorafobici prezinta si atacuri de panica, dupa cum unii subiecti cu atacuri de panica dezvolta un comportament de tip fobic fata de situatiile in care s-a declansat primul atac de panica.
La baza atacului de panica se afla o secventa de evenimente si care genereaza un cerc vicios. In atacurile de panica, subiectul interpreteaza anumite simptome fiziologice sau psihice intr-un sens catastrofic (palpitatiile vor sunt interpretate ca simptomele unui atac de inima, ametelile ca semn al lesinului, iar dificultatile de concentrare ca simtomele unui atac cerebral, etc). Acesta interpretare amplifica simptomele care la randul lor vor genera o interpretare si mai negativa. In cadrul acestui model, o serie de stimului de natura interna sau externa, care sunt perceputi de subiect ca fiind amenintatori, vor conduce la declansarea anxietatii cu simptomele fiziologice specifice acesteia. Daca simptomele respective vor fi interpretate de subiect ca fiind semnele unui posibil dezastru, se va produce o accentuare a anxietatii, si acesta va fi prins intr-un cerc vicios, care va culmina cu atacul de panica.
Siptomele somatice cele mai frecvente sunt: palpitatii, ameteli, transpiratii abundente, senzatia de sufocare, tremor, dificultati in respiratie, etc. Simptomele psihice se refera mai ales la teama subiectului ca va face un atac de cord sau un atac cerebral, ca se va sufoca, va lesina sau va muri.
Fenomene asemanatoare atacurilor de panica pot apare si in cursul altor tulburari anxioase, cum ar fi fobia sociala sau clautrofobia, atunci cand subiectul se confrunta cu situatii anxiogene.
Exista o stransa relatie intre atacurile de panica si agorafobie. Multi agorafobici prezinta si atacuri de panica, dupa cum unii subiecti cu atacuri de panica dezvolta un comportament de tip fobic fata de situatiile in care s-a declansat primul atac de panica.
La baza atacului de panica se afla o secventa de evenimente si care genereaza un cerc vicios. In atacurile de panica, subiectul interpreteaza anumite simptome fiziologice sau psihice intr-un sens catastrofic (palpitatiile vor sunt interpretate ca simptomele unui atac de inima, ametelile ca semn al lesinului, iar dificultatile de concentrare ca simtomele unui atac cerebral, etc). Acesta interpretare amplifica simptomele care la randul lor vor genera o interpretare si mai negativa. In cadrul acestui model, o serie de stimului de natura interna sau externa, care sunt perceputi de subiect ca fiind amenintatori, vor conduce la declansarea anxietatii cu simptomele fiziologice specifice acesteia. Daca simptomele respective vor fi interpretate de subiect ca fiind semnele unui posibil dezastru, se va produce o accentuare a anxietatii, si acesta va fi prins intr-un cerc vicios, care va culmina cu atacul de panica.
ANOREXIA NERVOASA
Anorexia nervoasa
Cuvantul “anorexie” vine din limba greaca si semnifica lipsa poftei de mancare. Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentatie caracterizata de refuzul de a mentine o greutate corporala normala, ceea ce conduce la o greutate mai mica de 85% din greutatea ideala raporata la varsta si inaltime. Desi pot fi afectati si barbatii de aceasta boala, ea este de 20 de ori mai des intalnita la femei, in special tinere anterior sanatoase, care devin exagerat de preocupate de forma si greutatea corpului.
Care sunt cauzele tulburarilor de alimentatie?
Exista mai multe teorii, dar nici una nu poate explica in intregime aparitia unei tulburari de nutritie, cum este si anorexia nervoasa. Sunt incriminati mai multi factori, care independent sau impreuna pot conduce la instalarea anorexiei.
Factori biologici – Diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu spus tipurile temperamentale se presupune ca sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburari de alimentatie. Cercetari recente sugereaza ca existenta nivelelor crescute ale unor substante secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate, perfectionism, ganduri si comportamente obsesiv-compulsive. Atunci cand o astfel de persoana incepe sa se infometeze sau din contra, sa manance necontrolat, in mod inconstient isi modifica nivelul acestor substante, ceea ce poate induce o stare de liniste sau chiar euforie, inlaturand pentru o perioada de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel alimentele devin un fel de auto-medicatie impotriva sentimentelor greu de suportat.
Factorii psihologici – Oamenii cu tulburari de alimentatie tind sa fie perfectionisti. Ei au asteptari nerealiste de la propria persoana si de la cei din jur. In ciuda realizarilor personale ei se simt permanent vinovati si lipsiti de valoare. Aceste persoane vad lucrurile numai la extreme, doar in alb sau negru, scapand din vedere ca mai exista si nuante de gri. Daca “gras” este “rau”, iar “slab” este “bine”, atunci “mai slab” este “mai bine”, iar “cel mai slab” este “cel mai bine”… iar pentru unii asta inseamna pragul casexiei, adica a scaderii extreme in greutate. Unele persoane anorectice recurg la infometare si alte astfel de practici din dorinta de a-si castiga controlul propriei vieti, in viziunea lor. Desi au taria de a trece peste multe obstacole pentru a-si atinge scopul, in interior se simt slabi, invinsi, plini de resentimente. Uneori acesti indivizi sunt in cautarea propriei identitati si incearca sa urmeze un model acceptat si admirat de societate.Ei cauta permanent aprobare din partea celor din jur si se tem de critici.
Factori familiali – Unele dintre persoanele anorectice provin din familii care i-au sufocat cu grija fata de ei, in timp ce altii s-au simtit in copilarie abandonati, neintelesi si singuri. Parintii care pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie in acest fel la instalarea tulburarilor. Acest tip de parinti sunt uneori incapabili de o apropiere emotionala fata de copii lor, pe care ii critica excesiv sau din contra, ii protejeaza excesiv sau au asteptari prea mari de la acestia. Copii ajung treptat sa-si ascunda indoielile, temerile si imperfectiunile. Astfel unii vor incerca sa-si rezolve problemele controlandu-si intr-o maniera improprie greutatea si alimentatia. Fetele provenite din mame care au suferit de tulburari de alimentatie sunt mai susceptibile fata de astfel de afectiuni. In astfel de familii se pot remarca obiceiuri ciudate legate de alimentatie, folosirea hranei ca recompensa sau pedeapsa si ingrijorare exagerata fata de greutatea copiilor.
Factori sociali – Revistele, televiziunea si filmele sunt doar trei exemple de mijloace mass-media care ne bombardeaza cu mesaje despre “avantajele” faptului de a fi slab. Neindoielnic, intr-o societate predispusa la ingrasare, educatia in acest sens este absolut necesara, insa este foarte important modul in care sunt transmise aceste informatii. Mesajul este repetat in diverse forme, direct sau indirect: “succesul, fericirea, puterea, popularitatea, admiratia, inteligenta si reusita (in cariera, dragoste, sex) necesita frumusete fizica si in mod particular un corp cat mai suplu”. Contrastul apare evident: oamenii care nu au fost binecuvantati de natura cu frumusete sau nu reusesc sa fie la fel de slabi ca actorii sau modelele din reviste sau TV, sunt definiti ca inferiori, demni de mila, compasiune sau dezaprobare sociala, pe scurt, ratati. Este adevarat ca cei mai multi oameni nu reactioneaza la aceste mesaje, insa exista cei care sunt influentati si de alti factori dintre cei amintiti anterior, acestia devenind candidati siguri pentru tulburari de alimentatie.
Comportamentul alimentar al anorecticilor
Persoanele suferind de anorexie nervoasa dezvolta in timp un comportament alimentar inadecvat: sar peste mese, mananca portii foarte mici de mancare, fac combinatii ciudate de alimente, nu mananca in fata altor persoane si au tot felul de obiceiuri si ritualuri alimentare ciudate. Pot face cumparaturi (alimentare) si pot gati pentru toti cei din casa, insa nu se ating nici de cele mai gustoase preparate. Isi gasesc scuze pentru a refuza mancarea (“nu mi-e foame”, “am mancat in oras”, “nu ma simt prea bine” etc). Cu timpul incepe sa nu le mai placa feluri de mancare anterior preferate. Devin excesiv de preopcupate de numarul de calorii, continutul alimentelor, folosesc numai produse dietetice si uneori devin vegetarieni, fara insa a consuma tot spectrul de alimente de origine vegetala, care sa e aduca nutrientii necesari. De asemenea, reduc drastic aportul de lipide. Daca uneori isi incalca propriile reguli rigide si mananca mai mult, recug la provocarea varsaturii. Pe langa aceasta pot folosi laxative, produse pentru slabit, diuretice. In cazuri extreme pot ajunge la abuz de alcool sau droguri pentru a-si reduce apetitul.
Profilul psihologic al anorecticului
O persoana suferind de anorexie nervoasa scade sau incearca sa scada in greutate. De obicei se teme ingrozitor de cresterea in greutate si obezitate. Se imbraca cu haine largi pentru a ascunde grasimea sau in faze avansate ale bolii, emancierea. Se plange tututor de spre greutatea sa si nu ii poate crede pe ce care ii spun in cel mai sincer mod ca nu are probleme cu greutatea, incluzandu-i aici si pe medici. Se analizeaza foarte frecvent in oglinda si gaseste mereu ceva de criticat. Isi detesta anumita parti ale corpului, in special sanii, abdomenul, fesele si coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort fizic exagerat, dar obosesc rapid datorita aportului caloric insuficient. Cu timpul performanta sportiva devine din ce in ce mai slaba, insa vor refuza sa-si adpateze stilul de antrenament. Desi multe anorectice au o inteligenta medie sau peste medie, modul lor de gandire devine simplu:” daca voi fi mai slaba, ma voi simti mai bine”. Cu trecerea timpului isi pierd capacitatea de a gandi logic si obiectiv, devin irationale, ajung sa se certe cu oamenii care vor sa ii ajute si au probleme de concentrare. Nu reusesc sa discute cu usurinta despre problemele lor emotionale, isi reprima furia si se elibereaza de stres facand excese alimentare urmate de ritualuri de eliminare sau antrenandu-se. In timp devin iritabile, excesiv de sensibile si raspund la cele mai marunte conflicte cu lacrimi si crize de isterie. Isi evita prietenii si devin izolate social. Anorecticii tind sa evite relatiile sexuale, iar relatiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie marcate de un grad inalt de dependenta fata de partener. Tanjesc dupa intimitate, dar sunt ingrozite de aceasta.
Ce declanseaza anorexia?
In general, socurile, pierderile sau perioadele dificile de tranzitie pot declansa tulburari de alimentatie: pubertatea, casatoria, divortul, probleme in familie, decesul cuiva apropiat, un loc de munca nou, despartirea intr-o relatie importanta, abuzul sexual sau fizic, o critica primita din partea unei persoane importante etc.
Oricare dintre aceste situatii poate deveni prea greu de suportat, intr-un anume moment al vietii. Singuratatea este in multe cazuri un element-cheie. In cazul altor persoane, viata acestora pare a fi foarte interesanta, au multi prieteni si activitati sociale, insa la o analiza mai atenta se constata ca acestia nu simt ca se potrivesc cu grupul, se simt neintelesi si nu gasesc persoanele cu care sa-si impartaseasca gandurile, temerile, sperantele. Isi doresc cu disperare relatii normale cu cei din jur, dar se tem de critici si respingeri. Sub influenta culturii moderne, care pune semn de egalitate intre succes si aspectul fizic, acesti oameni recurg la metode drastice de infometare, care ar trebui percepute ca incercari disperate de a-si gasi locul intr-o lume care ii copleseste.
Anorexia si abuzul sexual sau fizic
In urma unor studii s-a constatat ca un procent important dintre persoanele cu tulburari de alimentatie au fost victimile unor abuzuri sexuale sau fizice. Cei care au trecut prin astfel de evenimente nedorite si care nu au beneficiat de ajutor calificat pentru a trece mai usor peste tulburarile psihice iminente, adesea se gasesc in postura de a nu sti cum sa faca fata sentimentelor puternice si amintirilor coplesitoare, care persista ani de zile. Unii incearca sa scape de aceste amintiri recugand la infometare sau din contra, abuzuri alimentare. Varsatura si abuzul de laxative pot fi explicate prin prisma unor comportamente rituale de “curatare”, iar infometarea poate fi privita ca o auto-pedepsire, datorita sentimentului de vinovatie care nu le da voie sa de bucure de senzatia de bine data de alimentatie.
Manifestari clinice
Nu este surprinzator sa constatam ca anorexia nervoasa poate fi un factor extrem de distructiv pentru organism. Datorita alimentatie inadecvate si restrictive, anorecticul se priveaza de nutrienti absolut necesari pentru buna functionare a organismului. Metabolismul sau devine din ce in ce mai lent, ca masura de adaptare. Persoana va avea temperatura corpului redusa, va fi hipotensiva, iar inima sa va bate mai rar ca a unui om normal. Cu timpul isi va pierde o parte din par, va fi constipat, iar la analizele sangelui se va constata anemie, enzime hepatice crescute, sodiu si potasiu scazute, uree si creatinina crescute, hipoglicemie. Doua dintre cele mai importante efecte negative ale anorexiei nervoase sunt amenoreea, adica oprirea ciclului menstrual si osteopenia, adica reducerea densitatii oaselor.
Tratament
Obiectivul principal in tratamentul aneorexiei nervoase este reprzentat de refacerea greutatii la minim 90% din greutatea ideala. Unii pacienti necesita internarea in spital, in timp ce cazurile mai usoare pot fi tratate in ambulator. Aportul caloric trebuie crescut treptat pentru a se obtine o crestere in greutate de 1-2 kg pe saptamana. Uneori este necesar ca pranzurile sa fie supravegheate si adesea este necesar ajutorul unui psiholog cu experienta in tratamentul anorexiei nervoase. Pierderile de tesut osos trebuie reduse printr-un aport optim de vitamina D si calciu.
Cuvantul “anorexie” vine din limba greaca si semnifica lipsa poftei de mancare. Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentatie caracterizata de refuzul de a mentine o greutate corporala normala, ceea ce conduce la o greutate mai mica de 85% din greutatea ideala raporata la varsta si inaltime. Desi pot fi afectati si barbatii de aceasta boala, ea este de 20 de ori mai des intalnita la femei, in special tinere anterior sanatoase, care devin exagerat de preocupate de forma si greutatea corpului.
Care sunt cauzele tulburarilor de alimentatie?
Exista mai multe teorii, dar nici una nu poate explica in intregime aparitia unei tulburari de nutritie, cum este si anorexia nervoasa. Sunt incriminati mai multi factori, care independent sau impreuna pot conduce la instalarea anorexiei.
Factori biologici – Diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu spus tipurile temperamentale se presupune ca sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburari de alimentatie. Cercetari recente sugereaza ca existenta nivelelor crescute ale unor substante secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate, perfectionism, ganduri si comportamente obsesiv-compulsive. Atunci cand o astfel de persoana incepe sa se infometeze sau din contra, sa manance necontrolat, in mod inconstient isi modifica nivelul acestor substante, ceea ce poate induce o stare de liniste sau chiar euforie, inlaturand pentru o perioada de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel alimentele devin un fel de auto-medicatie impotriva sentimentelor greu de suportat.
Factorii psihologici – Oamenii cu tulburari de alimentatie tind sa fie perfectionisti. Ei au asteptari nerealiste de la propria persoana si de la cei din jur. In ciuda realizarilor personale ei se simt permanent vinovati si lipsiti de valoare. Aceste persoane vad lucrurile numai la extreme, doar in alb sau negru, scapand din vedere ca mai exista si nuante de gri. Daca “gras” este “rau”, iar “slab” este “bine”, atunci “mai slab” este “mai bine”, iar “cel mai slab” este “cel mai bine”… iar pentru unii asta inseamna pragul casexiei, adica a scaderii extreme in greutate. Unele persoane anorectice recurg la infometare si alte astfel de practici din dorinta de a-si castiga controlul propriei vieti, in viziunea lor. Desi au taria de a trece peste multe obstacole pentru a-si atinge scopul, in interior se simt slabi, invinsi, plini de resentimente. Uneori acesti indivizi sunt in cautarea propriei identitati si incearca sa urmeze un model acceptat si admirat de societate.Ei cauta permanent aprobare din partea celor din jur si se tem de critici.
Factori familiali – Unele dintre persoanele anorectice provin din familii care i-au sufocat cu grija fata de ei, in timp ce altii s-au simtit in copilarie abandonati, neintelesi si singuri. Parintii care pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie in acest fel la instalarea tulburarilor. Acest tip de parinti sunt uneori incapabili de o apropiere emotionala fata de copii lor, pe care ii critica excesiv sau din contra, ii protejeaza excesiv sau au asteptari prea mari de la acestia. Copii ajung treptat sa-si ascunda indoielile, temerile si imperfectiunile. Astfel unii vor incerca sa-si rezolve problemele controlandu-si intr-o maniera improprie greutatea si alimentatia. Fetele provenite din mame care au suferit de tulburari de alimentatie sunt mai susceptibile fata de astfel de afectiuni. In astfel de familii se pot remarca obiceiuri ciudate legate de alimentatie, folosirea hranei ca recompensa sau pedeapsa si ingrijorare exagerata fata de greutatea copiilor.
Factori sociali – Revistele, televiziunea si filmele sunt doar trei exemple de mijloace mass-media care ne bombardeaza cu mesaje despre “avantajele” faptului de a fi slab. Neindoielnic, intr-o societate predispusa la ingrasare, educatia in acest sens este absolut necesara, insa este foarte important modul in care sunt transmise aceste informatii. Mesajul este repetat in diverse forme, direct sau indirect: “succesul, fericirea, puterea, popularitatea, admiratia, inteligenta si reusita (in cariera, dragoste, sex) necesita frumusete fizica si in mod particular un corp cat mai suplu”. Contrastul apare evident: oamenii care nu au fost binecuvantati de natura cu frumusete sau nu reusesc sa fie la fel de slabi ca actorii sau modelele din reviste sau TV, sunt definiti ca inferiori, demni de mila, compasiune sau dezaprobare sociala, pe scurt, ratati. Este adevarat ca cei mai multi oameni nu reactioneaza la aceste mesaje, insa exista cei care sunt influentati si de alti factori dintre cei amintiti anterior, acestia devenind candidati siguri pentru tulburari de alimentatie.
Comportamentul alimentar al anorecticilor
Persoanele suferind de anorexie nervoasa dezvolta in timp un comportament alimentar inadecvat: sar peste mese, mananca portii foarte mici de mancare, fac combinatii ciudate de alimente, nu mananca in fata altor persoane si au tot felul de obiceiuri si ritualuri alimentare ciudate. Pot face cumparaturi (alimentare) si pot gati pentru toti cei din casa, insa nu se ating nici de cele mai gustoase preparate. Isi gasesc scuze pentru a refuza mancarea (“nu mi-e foame”, “am mancat in oras”, “nu ma simt prea bine” etc). Cu timpul incepe sa nu le mai placa feluri de mancare anterior preferate. Devin excesiv de preopcupate de numarul de calorii, continutul alimentelor, folosesc numai produse dietetice si uneori devin vegetarieni, fara insa a consuma tot spectrul de alimente de origine vegetala, care sa e aduca nutrientii necesari. De asemenea, reduc drastic aportul de lipide. Daca uneori isi incalca propriile reguli rigide si mananca mai mult, recug la provocarea varsaturii. Pe langa aceasta pot folosi laxative, produse pentru slabit, diuretice. In cazuri extreme pot ajunge la abuz de alcool sau droguri pentru a-si reduce apetitul.
Profilul psihologic al anorecticului
O persoana suferind de anorexie nervoasa scade sau incearca sa scada in greutate. De obicei se teme ingrozitor de cresterea in greutate si obezitate. Se imbraca cu haine largi pentru a ascunde grasimea sau in faze avansate ale bolii, emancierea. Se plange tututor de spre greutatea sa si nu ii poate crede pe ce care ii spun in cel mai sincer mod ca nu are probleme cu greutatea, incluzandu-i aici si pe medici. Se analizeaza foarte frecvent in oglinda si gaseste mereu ceva de criticat. Isi detesta anumita parti ale corpului, in special sanii, abdomenul, fesele si coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort fizic exagerat, dar obosesc rapid datorita aportului caloric insuficient. Cu timpul performanta sportiva devine din ce in ce mai slaba, insa vor refuza sa-si adpateze stilul de antrenament. Desi multe anorectice au o inteligenta medie sau peste medie, modul lor de gandire devine simplu:” daca voi fi mai slaba, ma voi simti mai bine”. Cu trecerea timpului isi pierd capacitatea de a gandi logic si obiectiv, devin irationale, ajung sa se certe cu oamenii care vor sa ii ajute si au probleme de concentrare. Nu reusesc sa discute cu usurinta despre problemele lor emotionale, isi reprima furia si se elibereaza de stres facand excese alimentare urmate de ritualuri de eliminare sau antrenandu-se. In timp devin iritabile, excesiv de sensibile si raspund la cele mai marunte conflicte cu lacrimi si crize de isterie. Isi evita prietenii si devin izolate social. Anorecticii tind sa evite relatiile sexuale, iar relatiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie marcate de un grad inalt de dependenta fata de partener. Tanjesc dupa intimitate, dar sunt ingrozite de aceasta.
Ce declanseaza anorexia?
In general, socurile, pierderile sau perioadele dificile de tranzitie pot declansa tulburari de alimentatie: pubertatea, casatoria, divortul, probleme in familie, decesul cuiva apropiat, un loc de munca nou, despartirea intr-o relatie importanta, abuzul sexual sau fizic, o critica primita din partea unei persoane importante etc.
Oricare dintre aceste situatii poate deveni prea greu de suportat, intr-un anume moment al vietii. Singuratatea este in multe cazuri un element-cheie. In cazul altor persoane, viata acestora pare a fi foarte interesanta, au multi prieteni si activitati sociale, insa la o analiza mai atenta se constata ca acestia nu simt ca se potrivesc cu grupul, se simt neintelesi si nu gasesc persoanele cu care sa-si impartaseasca gandurile, temerile, sperantele. Isi doresc cu disperare relatii normale cu cei din jur, dar se tem de critici si respingeri. Sub influenta culturii moderne, care pune semn de egalitate intre succes si aspectul fizic, acesti oameni recurg la metode drastice de infometare, care ar trebui percepute ca incercari disperate de a-si gasi locul intr-o lume care ii copleseste.
Anorexia si abuzul sexual sau fizic
In urma unor studii s-a constatat ca un procent important dintre persoanele cu tulburari de alimentatie au fost victimile unor abuzuri sexuale sau fizice. Cei care au trecut prin astfel de evenimente nedorite si care nu au beneficiat de ajutor calificat pentru a trece mai usor peste tulburarile psihice iminente, adesea se gasesc in postura de a nu sti cum sa faca fata sentimentelor puternice si amintirilor coplesitoare, care persista ani de zile. Unii incearca sa scape de aceste amintiri recugand la infometare sau din contra, abuzuri alimentare. Varsatura si abuzul de laxative pot fi explicate prin prisma unor comportamente rituale de “curatare”, iar infometarea poate fi privita ca o auto-pedepsire, datorita sentimentului de vinovatie care nu le da voie sa de bucure de senzatia de bine data de alimentatie.
Manifestari clinice
Nu este surprinzator sa constatam ca anorexia nervoasa poate fi un factor extrem de distructiv pentru organism. Datorita alimentatie inadecvate si restrictive, anorecticul se priveaza de nutrienti absolut necesari pentru buna functionare a organismului. Metabolismul sau devine din ce in ce mai lent, ca masura de adaptare. Persoana va avea temperatura corpului redusa, va fi hipotensiva, iar inima sa va bate mai rar ca a unui om normal. Cu timpul isi va pierde o parte din par, va fi constipat, iar la analizele sangelui se va constata anemie, enzime hepatice crescute, sodiu si potasiu scazute, uree si creatinina crescute, hipoglicemie. Doua dintre cele mai importante efecte negative ale anorexiei nervoase sunt amenoreea, adica oprirea ciclului menstrual si osteopenia, adica reducerea densitatii oaselor.
Tratament
Obiectivul principal in tratamentul aneorexiei nervoase este reprzentat de refacerea greutatii la minim 90% din greutatea ideala. Unii pacienti necesita internarea in spital, in timp ce cazurile mai usoare pot fi tratate in ambulator. Aportul caloric trebuie crescut treptat pentru a se obtine o crestere in greutate de 1-2 kg pe saptamana. Uneori este necesar ca pranzurile sa fie supravegheate si adesea este necesar ajutorul unui psiholog cu experienta in tratamentul anorexiei nervoase. Pierderile de tesut osos trebuie reduse printr-un aport optim de vitamina D si calciu.
TULBURAREA ACUTA DE STRES
Tulburarea acuta de stress
Stres sau stress reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forţă, solicitare, tensiune.
Pornind de la conceptul de stres, menţionăm că termenul aparţine lui Hans Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacţia la stress pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye defineşte stresul ca ansamblu de reacţii al organismului uman faţă de acţiunea externă a unor agenţi cauzali (fizici, chimici, biologici şi psihici) constând în modificări morfo-funcţionale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acţiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluţie stadială.
Stadii clinice
Primul stadiul este cel al reacţiilor de alarmă şi are două subetape:
* faza de şoc, când pot apărea hipertensiune şi hipotermie.
* faza de contraşoc, când organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din faza de şoc şi are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când rezistenţa biologică este foarte scăzută.
Stadiul al doilea este cel de rezistenţă specifică (revenire), când după primul contact cu agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contraşoc. În plan ontogenetic, acest stadiu corespunde maturităţii, când individul are o rezistenţă bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.
Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparţine bătrâneţii) când scad aproape toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menţine din cauza scăderii reacţiilor de tip vegetativ. Apar vădit consecinţele negative ale acţiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative.
Caracteristicile stresului
Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului şi posibilităţile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea integrităţii organismului care este în permanenţă ameninţată de agenţii stresori de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă. Stresul reprezintă, după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către individ între cerinţele organismului şi ale mediului şi posibilităţile de răspuns individuale.
În funcţie de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic şi biologic. În funcţie de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.
Stresul psihic
Paul Fraisse defineşte stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-şi găsesc soluţia pe moment. Mihai Golu defineşte stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuinţe, dorinţe sau aspiraţii.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar şi secundar. Caracterul primar vorbeşte depre stres ca rezultat al unei agresiuni recepţionată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbeşte depre stres ca reacţie de conştientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă o semnificaţie de realipula. Caracteristicile stresului psihic – Agenţii stresori psihici sunt: stimulii verbali (inclusiv cei care aparţin limbajului interior) care sunt vehiculaţi pe căi nervoase la cortex. Aceştia se diferenţiază total de celelalte categorii de agenţi stresori din cauza semnificaţiei lor, pentru individ ei având caracter potenţial de a produce stres psihic. Acest caracter potenţial este validat de semnificaţia cu care îl investeşte individul. Unul şi acelaşi agent stresor psihic, în afară de faptul că nu produce stres psihic la toţi indivizii, nu produce stres psihic de fiecare dată la acelaşi individ. Acest lucru este condiţionat de dispoziţiile de moment ale individului şi de semnificaţia pe care o acordă în acel moment individul. Apariţia şi amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere cognitive, voliţionale, motivaţionale şi afective).
Vulnerabilitatea psihică la stres este constituţională sau dobândită. Vulnerabilitatea psihică este o trăsătură proprie doar anumitor persoane şi se manifestă prin reacţionare uşoară, prin stare de stres psihic, la o gamă largă de agenţi stresori.
Situaţii generatoare de stres psihic:
* existenţa unor circumstanţe neobişnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le face faţă.
* semnificaţia unui eveniment.
* angajarea individului într-o acţiune sau relaţie exagerată.
* particularităţile contextului social.
* lipsa condiţiilor interne.
* modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
* subsolicitare / suprasolicitare.
* situaţiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
* criza de timp.
* izolarea.
* apariţia unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
* situaţii perturbatoare cauzate de agenţi fizici (zgomote, vibraţii, fluctuaţii de temperatură).
Există două forme speciale de stres (Selye): distress şi eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obişnuit). Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin anumite reacţii endocrine specifice. Se diferenţiază de distress prin:
* natura agenţilor stresori (eustress – stimuli plăcuţi ai ambianţei, trăirile plăcute ale individului).
* consecinţele acţiunii agenţilor stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
* în plus faţă de distress, eustress-ul are implică şi stres fizic.
Agenţii stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potenţial stresant (generează stres psihic doar în anumite condiţii), caracter de ameninţare permanentă pentru individ şi caracter negativ al consecinţelor agenţilor stresori. Există două categorii de agenţi stresori: unii care acţionează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenţii psihogeni) şi stimulii senzoriali externi, care devin agenţi stresori psihici veritabili atunci când bombardează repetat scoarţa cerebrală şi când au intensitate peste medie.
Parametrii de acţiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate, noutate şi bruscheţe. Asupra individului acţionează constelaţii de agenţi stresanţi. Clasificarea agenţilor stresori:
* în funcţie de numărul lor, ei sunt: unici şi multiplii.
* în funcţie de asociere, ei sunt: conglomeraţi şi configuraţi.
* în funcţie de dominanţa acţiunii, ei sunt: principali şi secundari.
* în funcţie de numărul indivizilor afectaţi, ei sunt: agenţi stresori cu semnificaţie strict individuală, colectivă şi generală.
* în funcţie de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoşi etc), chimici, biologici, psihologici.
Stres sau stress reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forţă, solicitare, tensiune.
Pornind de la conceptul de stres, menţionăm că termenul aparţine lui Hans Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacţia la stress pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye defineşte stresul ca ansamblu de reacţii al organismului uman faţă de acţiunea externă a unor agenţi cauzali (fizici, chimici, biologici şi psihici) constând în modificări morfo-funcţionale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acţiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluţie stadială.
Stadii clinice
Primul stadiul este cel al reacţiilor de alarmă şi are două subetape:
* faza de şoc, când pot apărea hipertensiune şi hipotermie.
* faza de contraşoc, când organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din faza de şoc şi are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când rezistenţa biologică este foarte scăzută.
Stadiul al doilea este cel de rezistenţă specifică (revenire), când după primul contact cu agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contraşoc. În plan ontogenetic, acest stadiu corespunde maturităţii, când individul are o rezistenţă bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.
Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparţine bătrâneţii) când scad aproape toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menţine din cauza scăderii reacţiilor de tip vegetativ. Apar vădit consecinţele negative ale acţiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative.
Caracteristicile stresului
Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului şi posibilităţile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea integrităţii organismului care este în permanenţă ameninţată de agenţii stresori de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă. Stresul reprezintă, după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către individ între cerinţele organismului şi ale mediului şi posibilităţile de răspuns individuale.
În funcţie de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic şi biologic. În funcţie de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.
Stresul psihic
Paul Fraisse defineşte stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-şi găsesc soluţia pe moment. Mihai Golu defineşte stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuinţe, dorinţe sau aspiraţii.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar şi secundar. Caracterul primar vorbeşte depre stres ca rezultat al unei agresiuni recepţionată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbeşte depre stres ca reacţie de conştientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă o semnificaţie de realipula. Caracteristicile stresului psihic – Agenţii stresori psihici sunt: stimulii verbali (inclusiv cei care aparţin limbajului interior) care sunt vehiculaţi pe căi nervoase la cortex. Aceştia se diferenţiază total de celelalte categorii de agenţi stresori din cauza semnificaţiei lor, pentru individ ei având caracter potenţial de a produce stres psihic. Acest caracter potenţial este validat de semnificaţia cu care îl investeşte individul. Unul şi acelaşi agent stresor psihic, în afară de faptul că nu produce stres psihic la toţi indivizii, nu produce stres psihic de fiecare dată la acelaşi individ. Acest lucru este condiţionat de dispoziţiile de moment ale individului şi de semnificaţia pe care o acordă în acel moment individul. Apariţia şi amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere cognitive, voliţionale, motivaţionale şi afective).
Vulnerabilitatea psihică la stres este constituţională sau dobândită. Vulnerabilitatea psihică este o trăsătură proprie doar anumitor persoane şi se manifestă prin reacţionare uşoară, prin stare de stres psihic, la o gamă largă de agenţi stresori.
Situaţii generatoare de stres psihic:
* existenţa unor circumstanţe neobişnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le face faţă.
* semnificaţia unui eveniment.
* angajarea individului într-o acţiune sau relaţie exagerată.
* particularităţile contextului social.
* lipsa condiţiilor interne.
* modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
* subsolicitare / suprasolicitare.
* situaţiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
* criza de timp.
* izolarea.
* apariţia unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
* situaţii perturbatoare cauzate de agenţi fizici (zgomote, vibraţii, fluctuaţii de temperatură).
Există două forme speciale de stres (Selye): distress şi eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obişnuit). Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin anumite reacţii endocrine specifice. Se diferenţiază de distress prin:
* natura agenţilor stresori (eustress – stimuli plăcuţi ai ambianţei, trăirile plăcute ale individului).
* consecinţele acţiunii agenţilor stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
* în plus faţă de distress, eustress-ul are implică şi stres fizic.
Agenţii stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potenţial stresant (generează stres psihic doar în anumite condiţii), caracter de ameninţare permanentă pentru individ şi caracter negativ al consecinţelor agenţilor stresori. Există două categorii de agenţi stresori: unii care acţionează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenţii psihogeni) şi stimulii senzoriali externi, care devin agenţi stresori psihici veritabili atunci când bombardează repetat scoarţa cerebrală şi când au intensitate peste medie.
Parametrii de acţiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate, noutate şi bruscheţe. Asupra individului acţionează constelaţii de agenţi stresanţi. Clasificarea agenţilor stresori:
* în funcţie de numărul lor, ei sunt: unici şi multiplii.
* în funcţie de asociere, ei sunt: conglomeraţi şi configuraţi.
* în funcţie de dominanţa acţiunii, ei sunt: principali şi secundari.
* în funcţie de numărul indivizilor afectaţi, ei sunt: agenţi stresori cu semnificaţie strict individuală, colectivă şi generală.
* în funcţie de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoşi etc), chimici, biologici, psihologici.
DEPRESIA
Depresia
Depresia este o tulburare a starii afective, care declanseaza stari de tristete, de suparare, de subaprciere a propriei persoane chiar si a unei stari de pierdere a sperantei a propriilor puteri pentru o perioada de timp destul de indelungata.
Depresia se manifesta pe o perioada mai lunga de timp fata de simplele stari de tristete, de suparare, de pierdere a propriei energii, iar aceasta poate sa-ti schimbe complet viata, avand un impact negativ asupra bucuria vietii tale. Depresia influenteaza complet tot modul de viata, iti schimba gandirile, fortele psihice si fizice, capacitatea de a munci scade, ii poate influenta chiar si pe cei apropiati tie, familia si prietenii.
Depresia nu are aceasi influente asupra tuturor oamenilor, iar reactioneaza diferit la fiecare om in parte. La unele persoane poate dupa o perioada destul de lunga, la altii poate fi trecatoare in cateva zile. Persoanele care au depresie o perioada scurta de timp, o zi sau doua, pot trece foarte usor peste si isi pot continua foarte usor viata personala si profesionala, fara ca ele sa fie afectate. Dar chiar daca despresia se intinde pe o perioada scurta de timp, ea trebuie sa fie tratata cu medicamente si sa fie tinuta sub observatie deoarece exista riscul care sa devina din ce in ce mai agresiva si sa inceapa sa-ti afecteze sanatatea.
In cazul depresiilor severe, persoanele isi pot pierde capacitatea de a mai comunica cu lumea din jur, nu mai pot face activitatile zilnice pe care le faceau inainte, chiar ajung sa se sinucida. Asadar in aceste cazuri este urgent ca persoana respectiva sa primeasca tratament din partea unui medic specialist pentru ca starea lui de sanatate sa nu se agraveze din ce in ce mai mult si sa il ajute sa isi revina.
De multe ori persoanele care sufera de depresie nu vor sa primeasca ajutor din partea nimanui, sunt refractare la tot ce inseamna ajutor deoarece ele considera ca acest lucru va dovedi ca sunt niste persoane slabe, care nu pot avea grija singure de ele si considera ca pot sa isi rezolve problema si pot sa se ajute singura prin propriile lor forte fizice si psihice.
In ziua de azi, dupa multe studii facute de catre diferiti cercetatori, se stie ca depresia este o afectiune medicala, si ca are atat o baza biologica cat si o cauza chimica. Tratamentele care exista in ziua de azi sunt foarte sigure si rezolva chiar si cazurile severe de depresie.
I. Cauzele depresiei
Au existat multe cercetari si multe discutii a carui subiect erau motivele din cauza caror apar starile de depresie fie ele usoare sau depresii severe. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca depresia de declanseaza datorita mai multor factorii cum ar fi: predispozitia genetica, evenimente din viata stresante, afectiuni medicale, administrarea medicamentelor sau alti substante chimice care pot declansa un dezechilibru al creierului.
Depresia episodica poate fi declansata de:
- oboseala
- menopauza
- diferite medicamente
- dezechilibre chimice (dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului, sau nivelul scazut din corp al fierului si anume anemia)
- stresul din fiecare zi
- infectii
- consumul de alcool
II. Simptomele depresiei
Primele simptome ale depresiei care apar sunt cele legate de starile de tristete, de suparare, neincredere in sine, lipsa sperantei.
Cele mai de seama simptome ale depresiei sunt tristetea si disparitia placerii de a face lucrurile pe care le faceai in fiecare zi (activitatile zilnice)
Alte simptome care ar putea determina aparitia depresiei in viata unui om sun:
- cresterea sau scaderea dorintei de a dormi
- cresterea sau scaderea in greutate
- ganduri care duc spre ideea de suicid
- sentiment de vinovatie etc.
La o persoana care se regasesc cinci din aceste simptome iar ele au aparut intr-o perioada mai mare de 2 luni ea poate fi diagnosticata cu depresie majora.
In cazul in care se regasesc intre 2-4 simptome aparute intr-o perioada de 2 ani, aceata forma de depresie poate fi considerata una de lunga durata, iar de obicei aceasta forma de depresie se regaseste la femei ajunse la menopauza
III. Tratarea depresiei
1. Tratamentul initial
Pentru tratarea depresiei pot fi folosite medicamente antidepresive, consiliere terapeutica.
In cazul unor depresii usoare sau medii poate fi folosita doar metoda de consiliere terapeutica, dar in cazurile in care depresia porneste si are la inceput simptome majore atunci, in aceste cazuri vor fi folosite ambele metode atat consilierea terapeutic cat si tratament medicamentos.
2. Tratamentul de intretinere
De obicei majoritatea persoanelor care au avut un episod sau au avut un moment de depresie sunt predispuse tot timpul ca o recadere depresiva, asa ca tratamentul trebuie sa fie urmat inca 7 -15 luni de la recuperarea individului.
Tratamentul de intretinere contine urmatoarele :
- efectuarea exercitiilor fizice in mod regulat,
- o dieta alimentara sanatoasa
- sa nu consume alcool,
- odihna
3. Tratament in cazul agravarii bolii
In cazul in care omul nu se vindeca , iar depresia se agraveaza la o persoana care are ca tratament consiliere terapeutica, atunci se incepe si un tratament medicamentos antidepresiv. Dupa mai multe cercetari si experimenta s-a dovedit ca tratamentul cu medicamente antidepresive este mult mai efieicent decat cel in care se foloseste doar consiliere terapeutica.
Un studiu recent efectuat arata ca 15% din persoanele care sufera de depresie se sinucid, acesta fiind cel mai mare pericol al depresiei.
Depresia este o tulburare a starii afective, care declanseaza stari de tristete, de suparare, de subaprciere a propriei persoane chiar si a unei stari de pierdere a sperantei a propriilor puteri pentru o perioada de timp destul de indelungata.
Depresia se manifesta pe o perioada mai lunga de timp fata de simplele stari de tristete, de suparare, de pierdere a propriei energii, iar aceasta poate sa-ti schimbe complet viata, avand un impact negativ asupra bucuria vietii tale. Depresia influenteaza complet tot modul de viata, iti schimba gandirile, fortele psihice si fizice, capacitatea de a munci scade, ii poate influenta chiar si pe cei apropiati tie, familia si prietenii.
Depresia nu are aceasi influente asupra tuturor oamenilor, iar reactioneaza diferit la fiecare om in parte. La unele persoane poate dupa o perioada destul de lunga, la altii poate fi trecatoare in cateva zile. Persoanele care au depresie o perioada scurta de timp, o zi sau doua, pot trece foarte usor peste si isi pot continua foarte usor viata personala si profesionala, fara ca ele sa fie afectate. Dar chiar daca despresia se intinde pe o perioada scurta de timp, ea trebuie sa fie tratata cu medicamente si sa fie tinuta sub observatie deoarece exista riscul care sa devina din ce in ce mai agresiva si sa inceapa sa-ti afecteze sanatatea.
In cazul depresiilor severe, persoanele isi pot pierde capacitatea de a mai comunica cu lumea din jur, nu mai pot face activitatile zilnice pe care le faceau inainte, chiar ajung sa se sinucida. Asadar in aceste cazuri este urgent ca persoana respectiva sa primeasca tratament din partea unui medic specialist pentru ca starea lui de sanatate sa nu se agraveze din ce in ce mai mult si sa il ajute sa isi revina.
De multe ori persoanele care sufera de depresie nu vor sa primeasca ajutor din partea nimanui, sunt refractare la tot ce inseamna ajutor deoarece ele considera ca acest lucru va dovedi ca sunt niste persoane slabe, care nu pot avea grija singure de ele si considera ca pot sa isi rezolve problema si pot sa se ajute singura prin propriile lor forte fizice si psihice.
In ziua de azi, dupa multe studii facute de catre diferiti cercetatori, se stie ca depresia este o afectiune medicala, si ca are atat o baza biologica cat si o cauza chimica. Tratamentele care exista in ziua de azi sunt foarte sigure si rezolva chiar si cazurile severe de depresie.
I. Cauzele depresiei
Au existat multe cercetari si multe discutii a carui subiect erau motivele din cauza caror apar starile de depresie fie ele usoare sau depresii severe. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca depresia de declanseaza datorita mai multor factorii cum ar fi: predispozitia genetica, evenimente din viata stresante, afectiuni medicale, administrarea medicamentelor sau alti substante chimice care pot declansa un dezechilibru al creierului.
Depresia episodica poate fi declansata de:
- oboseala
- menopauza
- diferite medicamente
- dezechilibre chimice (dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului, sau nivelul scazut din corp al fierului si anume anemia)
- stresul din fiecare zi
- infectii
- consumul de alcool
II. Simptomele depresiei
Primele simptome ale depresiei care apar sunt cele legate de starile de tristete, de suparare, neincredere in sine, lipsa sperantei.
Cele mai de seama simptome ale depresiei sunt tristetea si disparitia placerii de a face lucrurile pe care le faceai in fiecare zi (activitatile zilnice)
Alte simptome care ar putea determina aparitia depresiei in viata unui om sun:
- cresterea sau scaderea dorintei de a dormi
- cresterea sau scaderea in greutate
- ganduri care duc spre ideea de suicid
- sentiment de vinovatie etc.
La o persoana care se regasesc cinci din aceste simptome iar ele au aparut intr-o perioada mai mare de 2 luni ea poate fi diagnosticata cu depresie majora.
In cazul in care se regasesc intre 2-4 simptome aparute intr-o perioada de 2 ani, aceata forma de depresie poate fi considerata una de lunga durata, iar de obicei aceasta forma de depresie se regaseste la femei ajunse la menopauza
III. Tratarea depresiei
1. Tratamentul initial
Pentru tratarea depresiei pot fi folosite medicamente antidepresive, consiliere terapeutica.
In cazul unor depresii usoare sau medii poate fi folosita doar metoda de consiliere terapeutica, dar in cazurile in care depresia porneste si are la inceput simptome majore atunci, in aceste cazuri vor fi folosite ambele metode atat consilierea terapeutic cat si tratament medicamentos.
2. Tratamentul de intretinere
De obicei majoritatea persoanelor care au avut un episod sau au avut un moment de depresie sunt predispuse tot timpul ca o recadere depresiva, asa ca tratamentul trebuie sa fie urmat inca 7 -15 luni de la recuperarea individului.
Tratamentul de intretinere contine urmatoarele :
- efectuarea exercitiilor fizice in mod regulat,
- o dieta alimentara sanatoasa
- sa nu consume alcool,
- odihna
3. Tratament in cazul agravarii bolii
In cazul in care omul nu se vindeca , iar depresia se agraveaza la o persoana care are ca tratament consiliere terapeutica, atunci se incepe si un tratament medicamentos antidepresiv. Dupa mai multe cercetari si experimenta s-a dovedit ca tratamentul cu medicamente antidepresive este mult mai efieicent decat cel in care se foloseste doar consiliere terapeutica.
Un studiu recent efectuat arata ca 15% din persoanele care sufera de depresie se sinucid, acesta fiind cel mai mare pericol al depresiei.
AGORAFOBIA
Agorafobia
Agorafobia reprezinta o teama de se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa, etc. Simptomele implica teama subiectului de a se afla in situatii in care ii este dificil sa iasa sau nu pot primi ajutor in caz de nevoie. De obicei agorofobicii traiesc cu impresia ca vor lesina sau isi vor pierde controlul in acele situatii din care nu pot iesi si ca nimeni nu ii vor ajuta. Aici exista o contradictie pe care putini agorofobici o constientizeaza. Desi locurile care le produc teama sunt pline de oameni ei sunt convinsi ca nu pot primi ajutor in cazul in care isi vor pierde controlul.
Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede.
De obicei agrobofobia se invata pe fondul unui atac de panica si astfel subiectul asociaza situatia cu declasarea simptomelor atacului de panica. Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze producerea atacului de panica, fapt ce ii creaza o mare tensiune in momentul in care se apropie de locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, e foarte posibil ca atacul de panica sa se declanseze cu adevarat.
De cele mai multe ori, subiectii agorafobici traiesc cu teama ca se vor declansa senzatiile specifice atacului de panica: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteli, palpitatii, senzatia ca se inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, dureri musculare, sentimentul de izolare si de irealitate, intunecarea vederii, precum si dorinta imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in siguranta.
Agorafobia reprezinta o teama de se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa, etc. Simptomele implica teama subiectului de a se afla in situatii in care ii este dificil sa iasa sau nu pot primi ajutor in caz de nevoie. De obicei agorofobicii traiesc cu impresia ca vor lesina sau isi vor pierde controlul in acele situatii din care nu pot iesi si ca nimeni nu ii vor ajuta. Aici exista o contradictie pe care putini agorofobici o constientizeaza. Desi locurile care le produc teama sunt pline de oameni ei sunt convinsi ca nu pot primi ajutor in cazul in care isi vor pierde controlul.
Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede.
De obicei agrobofobia se invata pe fondul unui atac de panica si astfel subiectul asociaza situatia cu declasarea simptomelor atacului de panica. Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze producerea atacului de panica, fapt ce ii creaza o mare tensiune in momentul in care se apropie de locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, e foarte posibil ca atacul de panica sa se declanseze cu adevarat.
De cele mai multe ori, subiectii agorafobici traiesc cu teama ca se vor declansa senzatiile specifice atacului de panica: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteli, palpitatii, senzatia ca se inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, dureri musculare, sentimentul de izolare si de irealitate, intunecarea vederii, precum si dorinta imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in siguranta.
Cancerul la sani
Femeile care sufera de cancer la san au nivel scazut de vitamina D
Un studiu American facut pe un esantion de 160 de femei care sufera de cancer la san a scos la iveala ca 70% dintre ele au un nivel scazut de vitamina D in sange. In plus, s-a descoperit ca nivelul vitaminei D scade cu cat faza bolii avanseaza. Studiul a fost facut de catre cercetatori de la o universitate americana si a fost facut public recent la simpozionul Societatii Americane a Cancerului de San din San Francisco.
Mesajul cercetatorilor pentru femeile care se confrunta cu aceasta boala este sa ia suplimente de vitamina D pentru a-si proteja sistemul osos si pentru a preveni riscul fracturilor de osoase din timpul tratamentului cu citostatice. Doza saptamanala recomandata de cercetatori este de 50.000 de unitati.
,,Vitamina D este esentiala pentru a mentine sanatatea oaselor, iar femeile cu cancer la san prezinta dezechilibre la nivelul sistemului osos din cauza terapiei cu hormoni sau a chimioterapiei. Este important ca pacienta si medicul sau sa conlucreze pentru a stabili un nivel optim de vitamina D necesar fiecarui stadiu de boala ", a spus Luke Peppone, de la Centrul de Oncologie din Rochester.
Simptomele deficientei de vitamina D includ dureri musculare, dificultati in ceea ce priveste somnul, oase slabite, oboseala, imunitate scazuta, depresie, schimbari frecvente de stari emotionale, simptome care sunt intalnite si la femeile ce urmeaza tratament cu citostatice.
Un studiu American facut pe un esantion de 160 de femei care sufera de cancer la san a scos la iveala ca 70% dintre ele au un nivel scazut de vitamina D in sange. In plus, s-a descoperit ca nivelul vitaminei D scade cu cat faza bolii avanseaza. Studiul a fost facut de catre cercetatori de la o universitate americana si a fost facut public recent la simpozionul Societatii Americane a Cancerului de San din San Francisco.
Mesajul cercetatorilor pentru femeile care se confrunta cu aceasta boala este sa ia suplimente de vitamina D pentru a-si proteja sistemul osos si pentru a preveni riscul fracturilor de osoase din timpul tratamentului cu citostatice. Doza saptamanala recomandata de cercetatori este de 50.000 de unitati.
,,Vitamina D este esentiala pentru a mentine sanatatea oaselor, iar femeile cu cancer la san prezinta dezechilibre la nivelul sistemului osos din cauza terapiei cu hormoni sau a chimioterapiei. Este important ca pacienta si medicul sau sa conlucreze pentru a stabili un nivel optim de vitamina D necesar fiecarui stadiu de boala ", a spus Luke Peppone, de la Centrul de Oncologie din Rochester.
Simptomele deficientei de vitamina D includ dureri musculare, dificultati in ceea ce priveste somnul, oase slabite, oboseala, imunitate scazuta, depresie, schimbari frecvente de stari emotionale, simptome care sunt intalnite si la femeile ce urmeaza tratament cu citostatice.
marți, 10 noiembrie 2009
VACCINUL CONTRA GRIPEI PORCINE-MORTAL
Dezvăluire şocantă. Vaccinul împotriva virusului gripal de tip nou (AH1N1) provoacă în unele cazuri o boală a sistemului nervos, care se poate dovedi mortală.
Informaţia a apărut în publicaţia "Mail on Sunday", care susţine că a intrat în posesia unui document oficial, emis în acest sens de autorităţi către cabinetele neurologilor.
Potrivit ziarului, medicii sunt sfătuiţi să fie atenţi la o eventuală creştere a numărului pacienţilor cu Sindromul Guillain Barre, care ar putea fi provocat de vaccin.
Sindromul poate provoca paralizie şi incapacitatea de a respira, iar în unele cazuri chiar moartea pacientului. Mai mult, se pare că vaccinul destinat copiiilor nu ar fi fost testat înainte pe copii.
Potrivit autorităţilor, vaccinul ar putea fi gata şi pus la dispoziţia publicului până la mijlocul lunii octombrie.
În spatele mediatizării deşănţate a vaccinurilor se ascunde un adevăr înspăimântător: niciunul dintre vaccinurile existente la ora actuală, pentru niciuna dintre boli, nu este cu adevărat eficient. Nu s-a demonstrat ştiinţific eficienţa vaccinurilor, ci din contră s-a demonstrat că ele sunt foarte periculoase, transmiţând un număr mare de virusuri şi generând veritabile epidemii. În plus, substanţele care fac parte din vaccinuri, precum mercurul şi aluminiul, pot produce autism, Alzeheimer, cancer, etc. Prin vaccinare, suntem păcăliţi să plătim bani grei şi să îi îmbogăţim chiar pe cei care încearcă astfel să ne ucidă.
Informaţia a apărut în publicaţia "Mail on Sunday", care susţine că a intrat în posesia unui document oficial, emis în acest sens de autorităţi către cabinetele neurologilor.
Potrivit ziarului, medicii sunt sfătuiţi să fie atenţi la o eventuală creştere a numărului pacienţilor cu Sindromul Guillain Barre, care ar putea fi provocat de vaccin.
Sindromul poate provoca paralizie şi incapacitatea de a respira, iar în unele cazuri chiar moartea pacientului. Mai mult, se pare că vaccinul destinat copiiilor nu ar fi fost testat înainte pe copii.
Potrivit autorităţilor, vaccinul ar putea fi gata şi pus la dispoziţia publicului până la mijlocul lunii octombrie.
În spatele mediatizării deşănţate a vaccinurilor se ascunde un adevăr înspăimântător: niciunul dintre vaccinurile existente la ora actuală, pentru niciuna dintre boli, nu este cu adevărat eficient. Nu s-a demonstrat ştiinţific eficienţa vaccinurilor, ci din contră s-a demonstrat că ele sunt foarte periculoase, transmiţând un număr mare de virusuri şi generând veritabile epidemii. În plus, substanţele care fac parte din vaccinuri, precum mercurul şi aluminiul, pot produce autism, Alzeheimer, cancer, etc. Prin vaccinare, suntem păcăliţi să plătim bani grei şi să îi îmbogăţim chiar pe cei care încearcă astfel să ne ucidă.
VACCINUL CONTRA GRIPEI PORCINE
Autor: Patricia Doyle, PhD | Articolul original
Nu faceti nici un vaccin impotriva gripei porcine!
Fac aceasta pledoarie catre toti cei care citesc asta: va rog, va rog sa NU FACETI NICI UN VACCIN CARE PRETINDE SA “PREVINA” ACEASTA GRIPA.
Va amintiti anul 1976 si asa numita eruptie de gripa porcina care avea pretentia sa devina a pandemie? A infectat doar cativa recruti de la Fort Dix. De ce? Pentru ca eu cred ca asa numita gripa porcina a infectat recrutii din cauza vaccinurilor administrate. Fie ca governul a creat virusul gripei porcine din 1976 si a infectat recrutii pentru a testa publicul, pentru a vedea daca oamenii vor urma un apel la vaccinare impotriva Gripei Porcine, fie recrutii au fost infectati printr-un vaccin contaminat care le-a fost administrat ca parte a regimului de recrutare, acea eruptie a fost cat se poate de falsa. Am fost unul din oamenii pacaliti sa faca un vaccin impotriva gripei porcine si asta m-a imbolnavit. Am stat in pat timp de trei luni dupa ce am primit acel vaccin.
Nu faceti vaccinuri de gripa sezoniera daca vi se spune ca poate fi util in prevenirea aceastei noi variante a gripei porcine. Nu va face nimic pentru a preveni aceasta gripa. Ce va face e sa serveasca material genetic nou virusului gripei porcine, pe care l-am poreclit “Gripa Spaniola 2, Sequelul”. Varianta gripei spaniole va folosi secvente de gene in vaccin, in cazul oamenilor, pentru a dezvolta multe dintre schimbarile care fac virusul sa infecteze oamenii cu mai multa usurinta. Nu vrem sa dam acestui virus mai mult material genetic uman pentru ca el sa poata infecta oamenii mai usor, trecand de la persoana la persoana. Asta fac oamenii vaccinati pentru izbucnirile pandemice.
Exista de asemenea o problema de siguranta in cazul oricarui vaccin experimental, foarte asemanatoare celui din 1976. Unii oameni simt chiar ca un asemenea vaccin pentru o criza pandemica ar cere mai mult decat o singura vaccinare, care ar putea fi de fapt un setup binar. Prima injectie ar putea adauga doar ceva cod genetic care sta in stare latenta in corp, pana cand persoana primeste cel de-al doilea vaccin, care serveste doar la provocarea infectiei. Ar putea declansa sindromul Guillain-barre, febra tifoida sau alte boli.
Un vaccin anti-gripal nu protejeaza sau previne contactarea gripei. Pretinde, probabil, sa previna unele complicatii ale gripei si poate sa-i scurteze durata. Nu sunt sigura nici macar daca face asta. Personal, simt ca vaccinul slabeste sistemul nostru imunitar si ne imbolnaveste, din cauza contaminantilor din vaccin. Simt ca oamenii se pot proteja mai bine spalandu-se pe maini des si complet. Oamenii ar trebui sa foloseasca si manusi protectoare atunci cand ies afara si prin oras in timpul epidemiilor. Nu va fie teama ca aratati “ciudat.” Nu mi-ar fi rusine sa folosesc o masca si manusi. Vad ca mexicanii le folosesc.
O mare problema in timpul unei pandemii e aceea ca aceste simple provizii vor deveni extrem de greu de gasit, ingrozitor de repede. Faceti-va provizii acum. Proviziile medicale. de igiena persoanala si nu-l uitati pe Fido sau orice alt animal. Odata ce o pandemie loveste, va fi prea tarziu sa va faceti provizii. Apa, de asemenea. Am putea pierde apa curata si curentul electric, asa ca fiti pregatiti.
Asa ca, va rog, oameni buni, NU FACETI NICI UN VACCIN CARE VI SE OFERA. AR PUTEA SA VA UCIDA INAINTE SA O FACA ORICE VIRUS.
Pat Doyle
Nu faceti nici un vaccin impotriva gripei porcine!
Fac aceasta pledoarie catre toti cei care citesc asta: va rog, va rog sa NU FACETI NICI UN VACCIN CARE PRETINDE SA “PREVINA” ACEASTA GRIPA.
Va amintiti anul 1976 si asa numita eruptie de gripa porcina care avea pretentia sa devina a pandemie? A infectat doar cativa recruti de la Fort Dix. De ce? Pentru ca eu cred ca asa numita gripa porcina a infectat recrutii din cauza vaccinurilor administrate. Fie ca governul a creat virusul gripei porcine din 1976 si a infectat recrutii pentru a testa publicul, pentru a vedea daca oamenii vor urma un apel la vaccinare impotriva Gripei Porcine, fie recrutii au fost infectati printr-un vaccin contaminat care le-a fost administrat ca parte a regimului de recrutare, acea eruptie a fost cat se poate de falsa. Am fost unul din oamenii pacaliti sa faca un vaccin impotriva gripei porcine si asta m-a imbolnavit. Am stat in pat timp de trei luni dupa ce am primit acel vaccin.
Nu faceti vaccinuri de gripa sezoniera daca vi se spune ca poate fi util in prevenirea aceastei noi variante a gripei porcine. Nu va face nimic pentru a preveni aceasta gripa. Ce va face e sa serveasca material genetic nou virusului gripei porcine, pe care l-am poreclit “Gripa Spaniola 2, Sequelul”. Varianta gripei spaniole va folosi secvente de gene in vaccin, in cazul oamenilor, pentru a dezvolta multe dintre schimbarile care fac virusul sa infecteze oamenii cu mai multa usurinta. Nu vrem sa dam acestui virus mai mult material genetic uman pentru ca el sa poata infecta oamenii mai usor, trecand de la persoana la persoana. Asta fac oamenii vaccinati pentru izbucnirile pandemice.
Exista de asemenea o problema de siguranta in cazul oricarui vaccin experimental, foarte asemanatoare celui din 1976. Unii oameni simt chiar ca un asemenea vaccin pentru o criza pandemica ar cere mai mult decat o singura vaccinare, care ar putea fi de fapt un setup binar. Prima injectie ar putea adauga doar ceva cod genetic care sta in stare latenta in corp, pana cand persoana primeste cel de-al doilea vaccin, care serveste doar la provocarea infectiei. Ar putea declansa sindromul Guillain-barre, febra tifoida sau alte boli.
Un vaccin anti-gripal nu protejeaza sau previne contactarea gripei. Pretinde, probabil, sa previna unele complicatii ale gripei si poate sa-i scurteze durata. Nu sunt sigura nici macar daca face asta. Personal, simt ca vaccinul slabeste sistemul nostru imunitar si ne imbolnaveste, din cauza contaminantilor din vaccin. Simt ca oamenii se pot proteja mai bine spalandu-se pe maini des si complet. Oamenii ar trebui sa foloseasca si manusi protectoare atunci cand ies afara si prin oras in timpul epidemiilor. Nu va fie teama ca aratati “ciudat.” Nu mi-ar fi rusine sa folosesc o masca si manusi. Vad ca mexicanii le folosesc.
O mare problema in timpul unei pandemii e aceea ca aceste simple provizii vor deveni extrem de greu de gasit, ingrozitor de repede. Faceti-va provizii acum. Proviziile medicale. de igiena persoanala si nu-l uitati pe Fido sau orice alt animal. Odata ce o pandemie loveste, va fi prea tarziu sa va faceti provizii. Apa, de asemenea. Am putea pierde apa curata si curentul electric, asa ca fiti pregatiti.
Asa ca, va rog, oameni buni, NU FACETI NICI UN VACCIN CARE VI SE OFERA. AR PUTEA SA VA UCIDA INAINTE SA O FACA ORICE VIRUS.
Pat Doyle
GRIPA PORCINA
Informatii cu privire la boala - Ce este gripa porcina?
Care este diferenta intre gripa sezoniera, gripa aviara, gripa porcina si gripa pandemica?
Care sunt implicatiile pentru sanatatea umana?
Unde au aparut cazuri la om?
Cum se infecteaza oamenii?
Este sigur sa mancam carne sau produse din carne de porc?
Este acest virus contagios?
Care sunt simptomele gripei porcine?
Ce este pandemia de gripa?
Care este riscul pandemic?
Exista vaccin care sa protejeze impotriva gripei porcine la om?
Ce medicamente sunt disponibile pentru tratament?
RECOMANDARI pentru prevenirea imbolnavirilor.
Daca cineva care a fost in zonele afectate din Mexic, SUA si Canada si se simte rau, ce trebuie sa faca?
Gripa porcina: DATE si RECOMANDARI
date transmise de Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (ECDC)
Informatii cu privire la boala - Ce este gripa porcina?
Gripa porcina (H1N1) este o afectiune respiratorie acuta a porcilor, cu contagiozitate ridicata, cauzata de unul din numeroasele virusuri gripale de tip A. Morbiditatea tinde sa fie ridicata, iar mortalitatea scazuta (1-4%).
Virusul se transmite in randul porcilor prin aerosoli, prin contact direct sau indirect si de la purtatori asimptomatici. Epizootii in randul porcilor pot surveni pe tot parcursul anului, cu incidenta crescuta in perioada de toamna si iarna in zonele temperate.
Virusurile gripei porcine apartin de obicei subtipului H1N1, dar exista si alte subtipuri circulante la porci (de ex. H1N2, H3N1, H3N2). Porcii se pot infecta, de asemenea, cu virusurile gripei aviare si cu virusurile gripei sezoniere umane. Initial se credea ca virusul gripei porcine H3N2 a fost introdus in populatia porcina de catre om.
Uneori porcii se pot infecta cu mai mult de un virus la un moment dat, ceea ce permite genelor acestor virusuri sa se combine. Astfel poate rezulta un virus care contine gene de la mai multe surse, numit virus “reasortant”.
Desi virusurile gripe porcine afecteaza de obicei porcii, pot depasi uneori bariera speciei si cauza boala la oameni.
Care este diferenta intre gripa sezoniera, gripa aviara, gripa porcina si gripa pandemica?
Virusurile gripale circula in mod obisnuit in mediul uman si animal. Tulpini diferite pot cauza boala la oameni, pasari si porci. Gripa sezoniera este cauzata de virusuri gripale care sunt adaptate sa se raspandeasca in populatia umana (gripa umana). Oamenii prezinta imunitate naturala la tulpinile care se afla in circulatie, si aceasta imunitate poate fi crescuta in urma vaccinarii cu vaccin gripal sezonier. Gripa aviara este cauzata de virusuri gripale adaptate pentru infectia la pasari. In mod similar gripa porcina este cauzata de virusuri gripale adaptate pentru infectia la porci. Toate aceste imbolnaviri prezinta aceleasi simptome la gazdele lor. Uneori, oamenii si animalele pot schimba intre ele tulpini de virus gripal, cum ar fi persoane infectate cu virus gripal aviar sau porcin, in mod uzual dupa contact direct cu animalele bolnave. Amestecarea virusurilor gripale umane si animale poate duce la dezvoltarea unui virus gripal schimbat care are abilitatea de a infecta si a se transmite in populatia umana. In acest caz, populatia umana poate sa nu aiba deloc imunitate fata de acest virus nou. Gripa pandemica este definita ca fiind aparitia unui nou virus gripal care se raspandeste cu usurinta in populatia umana. Cand apare acest nou virus, oamenii nu au imunitate naturala pentru a fi protejati impotriva lui. Ca urmare, exista riscul ca aceste virusuri gripale noi sa determine aparitia unei pandemii de gripa daca virusul se transmite cu usurinta de la om la om.
Este sigur sa mancam carne sau produse din carne de porc?
Da. Nu exista evidente ale transmiterii gripei porcine la om prin consum de carne de porc sau alte produse pe baza de carne de porc, corect prelucrate termic. Virusul gripei porcine este distrus prin preparare la temperatura de 700C.
Care sunt simptomele gripei AH1N1?
Simptomele infectiei cu gripa porcina la oameni sunt similare cu simptomele gripei sezoniere. Principalele simptome sint:
- Febra (peste 38ºC)
- Oboseala
- Inapetenta
- Tuse, durere in gat.
- Stari de voma si diaree.
Ce este pandemia de gripa?
"Pandemia de gripa" este un termen folosit pentru a descrie o epidemie de gripa la nivel mondial. Inseamna ca virusul apare intr-un loc si se raspindeste foarte repede in toata lumea. In timpul ultimului mileniu acest lucru s-a intimplat de trei ori:
1918 – Pandemia de "gripa spaniola" a fost cea mai grava, a infectat 20% din populatia lumii ( 20 - 40 milioane de decese).
pandemiile din 1957 si 1968 au fost mai putin grave, dar totusi au cauzat multe decese in toata lumea.
Ce medicamente sunt disponibile pentru tratament?
Majoritatea virusurilor gripei AH1N1 sunt sensibile la medicatia antivirala ca de exemplu inhibitorii de neuraminidaza.
RECOMANDARI pentru prevenirea imbolnavirilor prin gripa cu noua tulpina:
Deoarece gripa se transmite de la om la om la om atât pe cale aeriana (vorbit, stranut, tuse) cât si prin contactul direct cu bolnavul sau diferitele obiecte personale ale bolnavului, contaminate cu secretiile sale nazofaringiene, pentru a se evita imbolnavirea va recomandam respectarea urmatoarelor masuri:
o Nasul si gura vor fi acoperite cu batista personala in timpul stranutului sau al tusitului. Batistele personale nu se imprumuta;
o Mana nu va fi dusa la ochi sau la gura decât dupa ce a fost spalata cu apa si sapun;
o Se vor evita pe cât posibil aglomeratiile;
o Se va evita contactul apropiat cu persoane care prezinta semne clinice evidente de afectiuni acute respiratorii (febra, tuse, stranut, ochii congestionati etc.);
o Persoanele care prezinta simptome asemanatoare gripei se vor izola de restul familiei si se vor prezenta la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice.
Daca cineva care a fost in zonele afectate din Mexic, SUA si Canada si se simte rau, ce trebuie sa faca?
o Oricine care a calatorit recent (in ultimele 7 zile) in zonele afectate si prezinta simptome de gripa trebuie sa se adreseze de urgenta serviciului medical cel mai apropiat.
Care este diferenta intre gripa sezoniera, gripa aviara, gripa porcina si gripa pandemica?
Care sunt implicatiile pentru sanatatea umana?
Unde au aparut cazuri la om?
Cum se infecteaza oamenii?
Este sigur sa mancam carne sau produse din carne de porc?
Este acest virus contagios?
Care sunt simptomele gripei porcine?
Ce este pandemia de gripa?
Care este riscul pandemic?
Exista vaccin care sa protejeze impotriva gripei porcine la om?
Ce medicamente sunt disponibile pentru tratament?
RECOMANDARI pentru prevenirea imbolnavirilor.
Daca cineva care a fost in zonele afectate din Mexic, SUA si Canada si se simte rau, ce trebuie sa faca?
Gripa porcina: DATE si RECOMANDARI
date transmise de Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (ECDC)
Informatii cu privire la boala - Ce este gripa porcina?
Gripa porcina (H1N1) este o afectiune respiratorie acuta a porcilor, cu contagiozitate ridicata, cauzata de unul din numeroasele virusuri gripale de tip A. Morbiditatea tinde sa fie ridicata, iar mortalitatea scazuta (1-4%).
Virusul se transmite in randul porcilor prin aerosoli, prin contact direct sau indirect si de la purtatori asimptomatici. Epizootii in randul porcilor pot surveni pe tot parcursul anului, cu incidenta crescuta in perioada de toamna si iarna in zonele temperate.
Virusurile gripei porcine apartin de obicei subtipului H1N1, dar exista si alte subtipuri circulante la porci (de ex. H1N2, H3N1, H3N2). Porcii se pot infecta, de asemenea, cu virusurile gripei aviare si cu virusurile gripei sezoniere umane. Initial se credea ca virusul gripei porcine H3N2 a fost introdus in populatia porcina de catre om.
Uneori porcii se pot infecta cu mai mult de un virus la un moment dat, ceea ce permite genelor acestor virusuri sa se combine. Astfel poate rezulta un virus care contine gene de la mai multe surse, numit virus “reasortant”.
Desi virusurile gripe porcine afecteaza de obicei porcii, pot depasi uneori bariera speciei si cauza boala la oameni.
Care este diferenta intre gripa sezoniera, gripa aviara, gripa porcina si gripa pandemica?
Virusurile gripale circula in mod obisnuit in mediul uman si animal. Tulpini diferite pot cauza boala la oameni, pasari si porci. Gripa sezoniera este cauzata de virusuri gripale care sunt adaptate sa se raspandeasca in populatia umana (gripa umana). Oamenii prezinta imunitate naturala la tulpinile care se afla in circulatie, si aceasta imunitate poate fi crescuta in urma vaccinarii cu vaccin gripal sezonier. Gripa aviara este cauzata de virusuri gripale adaptate pentru infectia la pasari. In mod similar gripa porcina este cauzata de virusuri gripale adaptate pentru infectia la porci. Toate aceste imbolnaviri prezinta aceleasi simptome la gazdele lor. Uneori, oamenii si animalele pot schimba intre ele tulpini de virus gripal, cum ar fi persoane infectate cu virus gripal aviar sau porcin, in mod uzual dupa contact direct cu animalele bolnave. Amestecarea virusurilor gripale umane si animale poate duce la dezvoltarea unui virus gripal schimbat care are abilitatea de a infecta si a se transmite in populatia umana. In acest caz, populatia umana poate sa nu aiba deloc imunitate fata de acest virus nou. Gripa pandemica este definita ca fiind aparitia unui nou virus gripal care se raspandeste cu usurinta in populatia umana. Cand apare acest nou virus, oamenii nu au imunitate naturala pentru a fi protejati impotriva lui. Ca urmare, exista riscul ca aceste virusuri gripale noi sa determine aparitia unei pandemii de gripa daca virusul se transmite cu usurinta de la om la om.
Este sigur sa mancam carne sau produse din carne de porc?
Da. Nu exista evidente ale transmiterii gripei porcine la om prin consum de carne de porc sau alte produse pe baza de carne de porc, corect prelucrate termic. Virusul gripei porcine este distrus prin preparare la temperatura de 700C.
Care sunt simptomele gripei AH1N1?
Simptomele infectiei cu gripa porcina la oameni sunt similare cu simptomele gripei sezoniere. Principalele simptome sint:
- Febra (peste 38ºC)
- Oboseala
- Inapetenta
- Tuse, durere in gat.
- Stari de voma si diaree.
Ce este pandemia de gripa?
"Pandemia de gripa" este un termen folosit pentru a descrie o epidemie de gripa la nivel mondial. Inseamna ca virusul apare intr-un loc si se raspindeste foarte repede in toata lumea. In timpul ultimului mileniu acest lucru s-a intimplat de trei ori:
1918 – Pandemia de "gripa spaniola" a fost cea mai grava, a infectat 20% din populatia lumii ( 20 - 40 milioane de decese).
pandemiile din 1957 si 1968 au fost mai putin grave, dar totusi au cauzat multe decese in toata lumea.
Ce medicamente sunt disponibile pentru tratament?
Majoritatea virusurilor gripei AH1N1 sunt sensibile la medicatia antivirala ca de exemplu inhibitorii de neuraminidaza.
RECOMANDARI pentru prevenirea imbolnavirilor prin gripa cu noua tulpina:
Deoarece gripa se transmite de la om la om la om atât pe cale aeriana (vorbit, stranut, tuse) cât si prin contactul direct cu bolnavul sau diferitele obiecte personale ale bolnavului, contaminate cu secretiile sale nazofaringiene, pentru a se evita imbolnavirea va recomandam respectarea urmatoarelor masuri:
o Nasul si gura vor fi acoperite cu batista personala in timpul stranutului sau al tusitului. Batistele personale nu se imprumuta;
o Mana nu va fi dusa la ochi sau la gura decât dupa ce a fost spalata cu apa si sapun;
o Se vor evita pe cât posibil aglomeratiile;
o Se va evita contactul apropiat cu persoane care prezinta semne clinice evidente de afectiuni acute respiratorii (febra, tuse, stranut, ochii congestionati etc.);
o Persoanele care prezinta simptome asemanatoare gripei se vor izola de restul familiei si se vor prezenta la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice.
Daca cineva care a fost in zonele afectate din Mexic, SUA si Canada si se simte rau, ce trebuie sa faca?
o Oricine care a calatorit recent (in ultimele 7 zile) in zonele afectate si prezinta simptome de gripa trebuie sa se adreseze de urgenta serviciului medical cel mai apropiat.
vineri, 6 noiembrie 2009
ANXIETATEA-boala recunoscuta doar de psihiatru
Anxietate
Stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de propunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces - este insotita de reactii vegetative multiple.
Tulburare emotionala care se traduce printr-un sentiment nedefinit de nesiguranta. Daca exista o anxietate "normala" care amelioreaza invatatura si performantele, anxietatea poate deveni si patologica: subiectul este atat de profund marcat incat nu mai poate sa se controleze.
Simptome si semne - Anxietatea comporta trei caracteristici principale: presentimentul unui pericol vag si iminent, reactii psihice variate (senzatie de sufocare, palpitatii, transpiratie, uscarea gurii, vertije, tremuraturi, tulburari de tranzit), impresia penibila a neputintei sau slabiciunii in fata pericolului, fiecare simptom intarind sentimentul de punere in garda. Clasic, termenul de anxietate este dat laturii psihice a tulburarii, in timp ce laturii somatice i se rezerva termenul de angoasa. Bolnavul poate fi agitat, poate merge fara tinta sau poate ramane pironit pe loc de panica ce creste in el. Durata unei crize de anxietate este, in general, de una-doua ore. Cand crizele se repeta la un subiect care prezinta un fond anxios permanent, se vorbeste de nevroza de angoasa.
Tratament - Se bazeaza mai intai pe atitudinea anturajului pacientului, care trebuie sa ramana calm si linistit, fara a se induiosa excesiv, dar si fara agresivitate, nici cu dispret. Exista o intreaga gama de medicamente impotriva anxietatii (tranchilizante ibenzodiazepine, betablocante, neuroleptice usoare si unele antidepresive), dar anxietatea nu poate fi tratata fara aviz medical, sub amenintarea unei agravari uneori legata de luarea abuziva de medicamente (farmacomanie). Tratamentul de fond se orienteaza adesea spre o psihoterapie. Tehnicile de relaxare, exercitiul fizic, o mai buna igiena a vietii constituie in toate cazurile un adjuvant remarcabil.
Sinonim: angoasa.
Diferenta intre anxietate si frica Fiecare dintre noi a trecut prin experiente de frica intensa, care este o emotie umana normala, si care ne ajuta in confruntarea cu pericolul. Dar unii oameni traiesc o frica foarte intensa si irationala, care nu este justificat prin prezenta unei situatii periculoase.
O persoana anxioasa continua sa simta o neliniste permanenta care interfereaza si cu viata sa cotidiana. Acesta poate sa indice prezenta unei tulburari de anxietate. Insumand cele spuse mai sus, anxietatea resimtita de o persoana este o frica foarte intensa si nejustificata de un pericol adevarat.
Simptomele tulburarilor de anxietate Caracteristica principala a acestora este sentimentul de frica sau/si ganduri cronice (constante), repetitive, de ingrijorare, care reprezinta un element de stres pentru persoana respectiva si care interfereaza cu activitatile din viata sa (de exemplu daca unei persoane ii este frica sa mearga la interviuri pentru ca acolo ar trebui sa interactioneze cu straini, va evita situatia respectiva, temandu-se ca oricat de inteligenta ar fi, nu ar primi postul, chiar si daca ceea ce face actualmente nu ii ofera satisfactia dorita).
Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxietati:
- reactii fizice – ex. transpiratie, tremuraturi, batai de inima rapide, dificultati in respiratie, greata, lesin.
- ganduri disfunctionale – ex. „daca o sa vorbesc in fata publicului, si o sa gresesc, toata lumea o sa ma creada prost” .
- comportament de evitare – o persoana anxioasa poate sa ajunga sa evite foarte multe situatii. Faptul ca are ganduri negative si evalueaza irational situatiile care ii provoaca anxietate, emotii negative foarte intense, reactii fizice puternice, si eventual experiente negative, plaseaza persoana intr-un cerc vicios, din care nu poate sa iasa (de ex. studentul T. este foarte anxios la prezentarea unei lucrari in fata publicului, dar trebuie sa-si sustina disertatia. Se simte foarte anxios, de fapt de o saptamana intreaga, si a invatat foarte mult, ca totul sa fie perfect si sa nu dea gres, dar faptul ca inainte de prezentarea disertatiei s-a gandit de foarte multe ori ca trebuie sa fie perfecta aceasta prezentare, ca altfel profesorii or sa il creada prost, i-a provocat emotii foarte intense ceea ce evident a cauzat mici esecuri in prezentare, pe care el ulterior le-a interpretat ca fiind greseli catastrofale si nu a mai vrut sa prezinte lucrari in fata mai multor oameni, avand ca rezultat faptul ca acum evita aceste tipuri de situatii).
Tipuri de tulburari de anxietate Anxietate generalizata. Este frica exagerata si grija legata de lucruri comune. Centrul anxietatii poate fi reprezentat de prieteni, familie, sanatate, munca, bani sau ratarea unei intalniri importante (de fapt tot ceea ce este important persoanei poate sa capteze centrul atentiei ca focus al anxietatii).
Vorbim despre anxietate generalizata daca grija exagerata este prezenta in aproape fiecare zi, timp de 6 luni, si daca persoana are dificultati in controlarea anxietatii.
In plus persoana mai simte una sau mai multe dintre urmatoarele simptome:
- irascibilitate si iritabilitate usoara;
- oboseala;
-insomnie;
- probleme de concentrare; (nu se simte capabil sa gandeasca)
Fobia sociala
Consta in frica de evaluarea si judecata negativa a altor oameni. De aceea oamenilor caracterizate prin fobie sociala le este frica sa faca ceva ce le-ar putea umili in fata publicului – de ex. a vorbi in public, a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public, sau orice alta situatie sociala incluzand comportamentul la petreceri sau/si la locul de munca. Cei care sufera de fobie sociala poate sa simta frica in cazul unei singure, sau in cazul mai multor situatii. Aceasta frica poate sa conduca la evitarea situatiilor respective, care, ulterior poate sa ajunga la izolare.
Fobii specifice
O persoana cu fobie specifica simte o frica persistenta si irationala de un obiect specific sau de o situatie. Frica poate sa apara fata de anumite animale, locuri sau persoane, si poate sa fie atat de intensa incat persoana respectiva va manifesta simptome fizice intense sau atac de panica.
Aceste fobii se pot referi la caini, sange, furtuna, paianjeni, ace, sau la alte obiecte si situatii, dar, in orice caz anxietatea resimtita este exagerata si tulburatoare.
Adultii care sufera de fobii de obicei sunt constienti de faptul ca frica lor este exagerata si irationala. In orice caz nevoia lor de a evita obiectul, situatia sau persoana care stau la baza fricii poate sa le restranga viata.
Tulburare de panica
Atacurile de panica sunt comune in populatia umana comparativ cu tulburarile de panica, care sunt mai rar intalnite. Atacurile de panica pot sa nu fie legate de o situatie anume, ci pot aparea spontan. Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare de panica, trebuie sa aiba circa 4 atacuri de panica lunar intr-o perioada mai indelungata. Tulburarea de panica poate sa fie diagnosticata daca atacurile de panica sunt frecvente si exista si o frica intensa si persistenta de aparitia unui alt atac de panica.
Tulburarea obsesiv-compulsiva (ocd)
Oamenii care au aceasta tulburare au ganduri (ex. O femeie are senzatia ca sotul ei o insala fara a avea insa nici un indiciu) sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare si nedorite. In acelasi timp se simt si fortate sa efectueze ritualuri mentale si comportamentale, ca de ex. spalatul excesiv al mainilor, dusuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi), sau verificarea repetitiva a anumitor lucruri (de ex. daca a incuiat usa, sau daca a stins aragazul). De obicei sunt constienti de irationalitatea si natura excesive a comportamentelor sau a gandurilor lor.
Tulburare de stres post-traumatic (ptsd)
Apare dupa un eveniment extrem de traumatic. Evenimentul poate sa fie recent (ex. accident de masina, abuz fizic) sau poate sa fie intamplat in trecut (ex. abuz sexual in copilarie). Reactii de suferinta, soc si furie sunt reactii normale dupa evenimente traumatice. Oamenii cu PTSD manifesta reactii severe, prelungite si intruzive, care afecteaza in mod dramatic viata lor de zi cu zi. Acestea pot sa includa ganduri sau imagini intruzive despre situatia traumatizanta, care sunt la fel de, sau chiar si mai stresante decat evenimentul original. De obicei oamenii incep sa evite situatiile sau evenimentele care le reamintesc de trauma, inclusiv locuri si situatii similare.
Tulburarile de anxietate pot avea efecte grave O tulburare de anxietate poate sa conduca la izolatie sociala si la depresie clinica, poate sa altereze capacitatea persoanei de a lucra, a invata si a efectua activitati de rutina. Poate sa dauneze relatiilor cu prietenii, familia si colegii. Starea de depresie poate sa fie o boala foarte serioasa cu un risc crescut de tendinte de autodistrugere si suicid.
Vindecarea este posibila cu tratament Vindecarea tulburarilor de anxietate este posibila prin tratament si asistenta de specialitate. Tratamente efective pentru tulburari de anxietate pot sa includa:
- Terapii cognitiv comportamentale - care au ca scop schimbarea schemelor de gandire, a credintelor si a comportamentelor care pot sa declanseze anxietatea. O parte a terapiei poate sa includa expunerea gradata, prin care persoana este expusa unor situatii care provoaca anxietate. Procesul este numit desensitivizare.
- Management-ul anxietatii si tehnici de relaxare – de ex. hipnoterapia, meditatia, exercitii de respiratie, etc.
- Medicatia - include antidepresanti si sedative.
Anxietatile netratate pot avea efecte serioase asupra vietii persoanei precum si asupra relatiilor acesteia!
Un exemplu de medicamentatie este urmatorul:-cipralex(10mg)-in primele 7 zile cate o jumatate apoi se continua timp de 6 luni cel putin cu una intreaga.
-ceva pentru somn(asta in cazul in care atacurile sunt noaptea si nu se poate dormi)
-un calmant in cazuri extreme de suparare
Tratamentul cu cipralex este extraordinar pentru cine trebuie sa il ia(la recomandarea medicului) si in plus nu este atat de drastic...poti bea din cand in cand si cate un pahar cu alchool.
Cine se confrunta cu spaime faceti tot posibilul sa mergeti la medic.Este extraordinara revenirea.
Autor: Psihoterapeut Zsuzsanna Szabo
Sursa: Revista PsihoLife
Stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de propunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces - este insotita de reactii vegetative multiple.
Tulburare emotionala care se traduce printr-un sentiment nedefinit de nesiguranta. Daca exista o anxietate "normala" care amelioreaza invatatura si performantele, anxietatea poate deveni si patologica: subiectul este atat de profund marcat incat nu mai poate sa se controleze.
Simptome si semne - Anxietatea comporta trei caracteristici principale: presentimentul unui pericol vag si iminent, reactii psihice variate (senzatie de sufocare, palpitatii, transpiratie, uscarea gurii, vertije, tremuraturi, tulburari de tranzit), impresia penibila a neputintei sau slabiciunii in fata pericolului, fiecare simptom intarind sentimentul de punere in garda. Clasic, termenul de anxietate este dat laturii psihice a tulburarii, in timp ce laturii somatice i se rezerva termenul de angoasa. Bolnavul poate fi agitat, poate merge fara tinta sau poate ramane pironit pe loc de panica ce creste in el. Durata unei crize de anxietate este, in general, de una-doua ore. Cand crizele se repeta la un subiect care prezinta un fond anxios permanent, se vorbeste de nevroza de angoasa.
Tratament - Se bazeaza mai intai pe atitudinea anturajului pacientului, care trebuie sa ramana calm si linistit, fara a se induiosa excesiv, dar si fara agresivitate, nici cu dispret. Exista o intreaga gama de medicamente impotriva anxietatii (tranchilizante ibenzodiazepine, betablocante, neuroleptice usoare si unele antidepresive), dar anxietatea nu poate fi tratata fara aviz medical, sub amenintarea unei agravari uneori legata de luarea abuziva de medicamente (farmacomanie). Tratamentul de fond se orienteaza adesea spre o psihoterapie. Tehnicile de relaxare, exercitiul fizic, o mai buna igiena a vietii constituie in toate cazurile un adjuvant remarcabil.
Sinonim: angoasa.
Diferenta intre anxietate si frica Fiecare dintre noi a trecut prin experiente de frica intensa, care este o emotie umana normala, si care ne ajuta in confruntarea cu pericolul. Dar unii oameni traiesc o frica foarte intensa si irationala, care nu este justificat prin prezenta unei situatii periculoase.
O persoana anxioasa continua sa simta o neliniste permanenta care interfereaza si cu viata sa cotidiana. Acesta poate sa indice prezenta unei tulburari de anxietate. Insumand cele spuse mai sus, anxietatea resimtita de o persoana este o frica foarte intensa si nejustificata de un pericol adevarat.
Simptomele tulburarilor de anxietate Caracteristica principala a acestora este sentimentul de frica sau/si ganduri cronice (constante), repetitive, de ingrijorare, care reprezinta un element de stres pentru persoana respectiva si care interfereaza cu activitatile din viata sa (de exemplu daca unei persoane ii este frica sa mearga la interviuri pentru ca acolo ar trebui sa interactioneze cu straini, va evita situatia respectiva, temandu-se ca oricat de inteligenta ar fi, nu ar primi postul, chiar si daca ceea ce face actualmente nu ii ofera satisfactia dorita).
Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxietati:
- reactii fizice – ex. transpiratie, tremuraturi, batai de inima rapide, dificultati in respiratie, greata, lesin.
- ganduri disfunctionale – ex. „daca o sa vorbesc in fata publicului, si o sa gresesc, toata lumea o sa ma creada prost” .
- comportament de evitare – o persoana anxioasa poate sa ajunga sa evite foarte multe situatii. Faptul ca are ganduri negative si evalueaza irational situatiile care ii provoaca anxietate, emotii negative foarte intense, reactii fizice puternice, si eventual experiente negative, plaseaza persoana intr-un cerc vicios, din care nu poate sa iasa (de ex. studentul T. este foarte anxios la prezentarea unei lucrari in fata publicului, dar trebuie sa-si sustina disertatia. Se simte foarte anxios, de fapt de o saptamana intreaga, si a invatat foarte mult, ca totul sa fie perfect si sa nu dea gres, dar faptul ca inainte de prezentarea disertatiei s-a gandit de foarte multe ori ca trebuie sa fie perfecta aceasta prezentare, ca altfel profesorii or sa il creada prost, i-a provocat emotii foarte intense ceea ce evident a cauzat mici esecuri in prezentare, pe care el ulterior le-a interpretat ca fiind greseli catastrofale si nu a mai vrut sa prezinte lucrari in fata mai multor oameni, avand ca rezultat faptul ca acum evita aceste tipuri de situatii).
Tipuri de tulburari de anxietate Anxietate generalizata. Este frica exagerata si grija legata de lucruri comune. Centrul anxietatii poate fi reprezentat de prieteni, familie, sanatate, munca, bani sau ratarea unei intalniri importante (de fapt tot ceea ce este important persoanei poate sa capteze centrul atentiei ca focus al anxietatii).
Vorbim despre anxietate generalizata daca grija exagerata este prezenta in aproape fiecare zi, timp de 6 luni, si daca persoana are dificultati in controlarea anxietatii.
In plus persoana mai simte una sau mai multe dintre urmatoarele simptome:
- irascibilitate si iritabilitate usoara;
- oboseala;
-insomnie;
- probleme de concentrare; (nu se simte capabil sa gandeasca)
Fobia sociala
Consta in frica de evaluarea si judecata negativa a altor oameni. De aceea oamenilor caracterizate prin fobie sociala le este frica sa faca ceva ce le-ar putea umili in fata publicului – de ex. a vorbi in public, a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public, sau orice alta situatie sociala incluzand comportamentul la petreceri sau/si la locul de munca. Cei care sufera de fobie sociala poate sa simta frica in cazul unei singure, sau in cazul mai multor situatii. Aceasta frica poate sa conduca la evitarea situatiilor respective, care, ulterior poate sa ajunga la izolare.
Fobii specifice
O persoana cu fobie specifica simte o frica persistenta si irationala de un obiect specific sau de o situatie. Frica poate sa apara fata de anumite animale, locuri sau persoane, si poate sa fie atat de intensa incat persoana respectiva va manifesta simptome fizice intense sau atac de panica.
Aceste fobii se pot referi la caini, sange, furtuna, paianjeni, ace, sau la alte obiecte si situatii, dar, in orice caz anxietatea resimtita este exagerata si tulburatoare.
Adultii care sufera de fobii de obicei sunt constienti de faptul ca frica lor este exagerata si irationala. In orice caz nevoia lor de a evita obiectul, situatia sau persoana care stau la baza fricii poate sa le restranga viata.
Tulburare de panica
Atacurile de panica sunt comune in populatia umana comparativ cu tulburarile de panica, care sunt mai rar intalnite. Atacurile de panica pot sa nu fie legate de o situatie anume, ci pot aparea spontan. Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare de panica, trebuie sa aiba circa 4 atacuri de panica lunar intr-o perioada mai indelungata. Tulburarea de panica poate sa fie diagnosticata daca atacurile de panica sunt frecvente si exista si o frica intensa si persistenta de aparitia unui alt atac de panica.
Tulburarea obsesiv-compulsiva (ocd)
Oamenii care au aceasta tulburare au ganduri (ex. O femeie are senzatia ca sotul ei o insala fara a avea insa nici un indiciu) sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare si nedorite. In acelasi timp se simt si fortate sa efectueze ritualuri mentale si comportamentale, ca de ex. spalatul excesiv al mainilor, dusuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi), sau verificarea repetitiva a anumitor lucruri (de ex. daca a incuiat usa, sau daca a stins aragazul). De obicei sunt constienti de irationalitatea si natura excesive a comportamentelor sau a gandurilor lor.
Tulburare de stres post-traumatic (ptsd)
Apare dupa un eveniment extrem de traumatic. Evenimentul poate sa fie recent (ex. accident de masina, abuz fizic) sau poate sa fie intamplat in trecut (ex. abuz sexual in copilarie). Reactii de suferinta, soc si furie sunt reactii normale dupa evenimente traumatice. Oamenii cu PTSD manifesta reactii severe, prelungite si intruzive, care afecteaza in mod dramatic viata lor de zi cu zi. Acestea pot sa includa ganduri sau imagini intruzive despre situatia traumatizanta, care sunt la fel de, sau chiar si mai stresante decat evenimentul original. De obicei oamenii incep sa evite situatiile sau evenimentele care le reamintesc de trauma, inclusiv locuri si situatii similare.
Tulburarile de anxietate pot avea efecte grave O tulburare de anxietate poate sa conduca la izolatie sociala si la depresie clinica, poate sa altereze capacitatea persoanei de a lucra, a invata si a efectua activitati de rutina. Poate sa dauneze relatiilor cu prietenii, familia si colegii. Starea de depresie poate sa fie o boala foarte serioasa cu un risc crescut de tendinte de autodistrugere si suicid.
Vindecarea este posibila cu tratament Vindecarea tulburarilor de anxietate este posibila prin tratament si asistenta de specialitate. Tratamente efective pentru tulburari de anxietate pot sa includa:
- Terapii cognitiv comportamentale - care au ca scop schimbarea schemelor de gandire, a credintelor si a comportamentelor care pot sa declanseze anxietatea. O parte a terapiei poate sa includa expunerea gradata, prin care persoana este expusa unor situatii care provoaca anxietate. Procesul este numit desensitivizare.
- Management-ul anxietatii si tehnici de relaxare – de ex. hipnoterapia, meditatia, exercitii de respiratie, etc.
- Medicatia - include antidepresanti si sedative.
Anxietatile netratate pot avea efecte serioase asupra vietii persoanei precum si asupra relatiilor acesteia!
Un exemplu de medicamentatie este urmatorul:-cipralex(10mg)-in primele 7 zile cate o jumatate apoi se continua timp de 6 luni cel putin cu una intreaga.
-ceva pentru somn(asta in cazul in care atacurile sunt noaptea si nu se poate dormi)
-un calmant in cazuri extreme de suparare
Tratamentul cu cipralex este extraordinar pentru cine trebuie sa il ia(la recomandarea medicului) si in plus nu este atat de drastic...poti bea din cand in cand si cate un pahar cu alchool.
Cine se confrunta cu spaime faceti tot posibilul sa mergeti la medic.Este extraordinara revenirea.
Autor: Psihoterapeut Zsuzsanna Szabo
Sursa: Revista PsihoLife
