Am scapat de alunite

Am fost la sfarsitul lunii septembrie 2010 la Cluj la nea Chira.
Mai aveam 7 alunite.Acum nu le mai am.
Am scapat de ele.
Am fost fortata de imprejurari sa plec .
Facand curatenia de toamna m-am lovit cu spatele ...unde aveam o alunita nu prea mare ...de centrala .Mi-a taiat-o pe din 2...a curs si sange...m-am speriat.Am telefonat lui nea Chira,m-am programat si gata...am plecat...
O sa pot sta si eu la soare fara probleme.
Nu pot crede ca nu mai am grija lor.
Dr dermatolog care ma speriase initial a zis ca incepe sa creada ce ii spuneam deunazi despre nea Chira.
Am intrebat dr. daca in timp pot pati ceva.A zis ca daca in 3 luni nu patesc nimik sunt sanatoasa.
Am mai trecut prin asta.O sa va mai scriu.
Bafta si curaj pentru cei care au probleme.

Bolile copilariei

Rujeola (pojarul)

Rujeola (pojarul) este o boala virala foarte contagioasa, care survine prin epidemii, in general, la sfarsitul iernii si inceputul primaverii. Afecteaza mai ales copiii intre 1 si 3 ani care nu sint vaccinati. Rujeola se manifesta prin eruptie pe tot corpul, tuse si febra. Este imunizanta si se intampla extrem de rar ca o persoana care a avut o data pojar sa faca boala si a doua oara. O particularitate a rujeolei este aceea ca organismul copilului poate pastra virusul viu timp de mai multi ani. In ultimii ani, medicii au constatat o crestere regulata a cazurilor de pojar, datorata in principal unei rate de vaccinare prea mica. De fapt, singura modalitate de a combate aceasta maladie este vaccinarea.

Febra mare
Perioada de incubatie a rujeolei este de 10 zile inainte de aparitia primelor simptome.
Posibilitatea de molipsire este maxima in cele 3 zile care preceda aparitia bubitelor (in perioada in care copilul are febra). Foarte important este ca persoana bolnava sa nu se apropie de vreo femeie insarcinata deoarece exista un risc foarte mare de nastere prematura. Copilul va fi contagios pina la disparitia totala a bubitelor, de aceea este recomandata o izolare a bolnavului pe perioada maladiei. Pojarul se manifesta in primul rand prin febra foarte mare (39-40), nas care curge, lacrimare si tuse uscata. De asemenea, bolnavul este molesit, fara pofta de viata sau de mincare. Dupa cateva zile de febra apar mici bubite albe in interiorul obrajilor, care dispar atunci cind apare eruptia cutanata pe corp. Aceasta din urma tine in jur de o saptamana. Este vorba de bubite rosu-inchis, care apar mai intai pe fata, si acopera, treptat, tot corpul. Rujeola se vindeca dupa 10-20 de zile de la aparitia primelor simptome.

Beti multe lichide
Nu exista un tratament care sa vindece pojarul, boala trece de la sine. Este recomandat, insa, ca pacientul sa stea in pat si sa bea multe lichide, mai ales atunci cind are febra, pentru a evita deshidratarea. In afara de medicamentele pentru scaderea febrei sau pentru calmarea tusei, nu exista alte leacuri impotriva rujeolei. In schimb, prevenirea prin intermediul vaccinarii este cel mai bun remediu. Vaccinul R.O.R. (rujeola, oreion, rubeola) se face copiilor de peste 1 an (chiar de la 9 luni, daca copilul este dus la cresa). Se mai administreaza un vaccin intre 3 si 6 ani, apoi unul pe la 10 ani. Cu cit copilul este mai mare atunci cind se imbolnaveste de rujeola, cu atit este mai mare riscul de a face complicatii (otite, laringite, bronho-pneumonii, encefalite). Aceste complicatii pot sa fie foarte grave si sa apara dupa citiva ani de la infectia originala.

Scarlatina

Si scarlatina este una dintre bolile contagioase ale copilariei, mai putin frecventa, chiar daca este cauzata de o bacterie foarte raspandita (streptococul care cauzeaza si angina). Perioada de incubatie a bolii poate dura de la 1 la 5 zile, dupa care apar primele simptome. Pacientul are dureri de git, amigdalele lui sint umflate, are febra foarte mare, vomita si resimte, uneori, dureri abdominale. Dupa perioada de incubatie, apar puncte mici in regiunea inghinala, la subsuori, pe pliurile coatelor, care se intind, apoi, pe tot corpul. Eruptia provoaca mancarimi, dar are o particularitate, si anume, nu apare in regiunea gurii, care ramine palida de jur imprejur. Limba este, uneori, rosie si acoperita de o secretie alba. Eruptia dispare in 5 zile, dar pielea continua sa se cojeasca timp de 2 saptamini.

Consultati medicul
Este foarte important ca parintii sa mearga imediat la un medic daca suspecteaza ca copilul are scarlatina. Specialistul ii va prescrie tratamentul adecvat pentru a evita aparitia complicatiilor. Parintii trebuie sa examineze gatul copilului pentru a vedea daca amigdalele sint rosii si umflate. Daca pacientul are febra el trebuie sa stea in casa si este bine ca parintii sa il tamponeze pe corp cu un burete cu apa calduta. Este recomandat ca micutul sa bea multe lichide reci. De asemenea, daca nu poate manca din cauza durerilor de git, dati-i piure si supa sau alte alimente usor de inghitit. Nu este obligatoriu ca pacientul sa stea in pat, dar trebuie tinut la caldura si izolat pentru a nu raspandi boala. Copilul poate sa mearga din nou in colectiv dupa sapte zile de la aparitia bubitelor, deoarece dupa aceasta perioada nu mai este contagios. Scarlatina nu este grava, dar daca copilul este hipersensibil la bacterie, infectia poate provoca complicatii cardiace, o inflamare a rinichilor (nefrita) sau a articulatiilor (reumatism articular).

Varicela

Varicela (varsatul de vint) este o boala infectioasa, insotita de o eruptie violenta. Ea este imunizanta, adica nu poate fi facuta si a doua oara de cel care a contactat-o. Varicela poate aparea, in general, la copii intre 2 si 10 ani si provoaca mincarimi puternice din cauza bubitelor, pline cu lichid, care erup pe tot corpul. Dureaza aproximativ 12 zile. Virusul varicelei este acelasi cu cel al Zonei Zoster (care nu este, de fapt, decit o resurgenta a varicelei). O particularitate a varsatului de vant este aceea ca eruptia nu apare intr-un anumit loc, adica puteti gasi bubite pe pielea capului acoperita cu par, precum si in palme, pe organele genitale sau chiar si in gura. Perioada de incubatie a varicelei dureaza in jur de 15 zile. Perioada de contaminare este de aproximativ 8 zile dupa aparitia primelor simtome. De la primele semne, bolnavul trebuie sa stea izolat 10-15 zile, chiar daca nu se simte rau. Eruptia apare brusc pe tot corpul, prin puseuri, dupa ce copilul a avut febra mai mica sau mai mare timp de citeva zile. Bubitele se usuca, lasand o coaja care va disparea in 10 zile.

Nu exista vaccin pentru varsatul de vint.
Parintii trebuie sa aiba grija ca bubitele de pe corpul sau fata copilului sa nu se sparga, pentru ca ele pot lasa mici cicatrice inestetice pe toata viata. Chiar daca mincarimea ii provoaca o suferinta mare, bolnavul trebuie impiedicat sa se scarpine. Nu e bine sa rupa nici cojitele. In acest scop, parintii trebuie sa taie unghiile copilului, iar la nevoie sa-i acopere mainile, mai ales noaptea, cu mici manusi improvizate. Pentru a calma mancarimile, medicul de familie poate prescrie medicamente sau lotiuni si creme. Basicile trebuie dezinfectate zilnic, cu un antiseptic care nu irita, prescris tot de medicul curant, pana la aparitia cojilor. In prezent, nu exista un vaccin impotriva varicelei. Nici complicatii nu prea face boala, poate doar in cazuri exceptionale. Si atunci e vorba de suprainfectii datorate scarpinarii. De aceea este foarte important ca pacientul sa aiba mereu mainile curate.

Oreionul

Este o boala virala care afecteaza, in special, copiii mai mari de 3 ani si pe cei de varsta scolara. Rareori apare la bebelusi. Primele semne ale oreionului sunt febra, durerile de cap si umflarea glandelor salivare. Oreionul tine in jur de 5-15 zile. Ca si in cazul rujeolei, doar vaccinarea permite evitarea bolii. Perioada de incubatie a bolii este de 21 de zile. In primele zile, bolnavul are dificultate de a deschide gura, de a mesteca si de a inghiti. In majoritatea cazurilor, apare cate o umflatura dureroasa sub fiecare ureche si sub maxilar timp de aproximativ 3 zile. Pacientul trebuie sa stea in pat la caldura. Pentru a-i scadea febra si alina durerile, pacientul trebuie sa ia doar medicamente prescrise de medicul de familie, altfel putand risca complicatii grave. Cu cit copilul este mai mare, cu atit este mai mare riscul de aparitie a complicatiilor. Chiar daca sunt rare, acestea sunt periculoase si pot duce la meningita, encefalita si chiar pierderea auzului. Oreionul este foarte periculos daca apare la barbatii adulti, deoarece poate duce la sterilitate si chiar la impotenta permanenta.

Rubeola (pojarel)

Rubeola este o maladie virala, greu de recunoscut, si care trece, deseori, neobservata, deoarece are putine simptome. Boala dureaza in jur de o saptamana. Perioada de incubatie a pojarelului este de 15 zile, inainte de aparitia primelor simptome. Perioada de contaminare este de aproximativ 8 zile dupa aparitia bubitelor. Bolnavul are febra 2-3 zile, dupa care apare si o eruptie pe tot corpul, insotita de inflamarea ganglionilor. Petele sint rosii si arata ca niste piscaturi de urzica. Pacientul trebuie sa stea in casa pina la disparitia petelor si poate lua paracetamol pentru scaderea febrei. Boala nu este periculoasa pentru copii si nu da complicatii. Afecteaza, insa, foarte grav femeile insarcinate, deoarece are consecinte nefaste asupra fatului. Daca viitoarea mama se molipseste de rubeola in primele 3 luni de sarcina, fetusul poate avea malformatii grave, care pot fi neurologice (deficienta mentala), cardiace, oculare (orbire) sau auditive (surditate). Medicii recomanda in toate cazurile intreruperea sarcinii deoarece riscul de malformatie este de aproape 100%. Pentru a evita aceasta situatie, este recomandat gravidelor sa faca teste, in mod sistematic, la inceputul sarcinii. Si asta pentru ca, de multe ori, la mama boala nu da nici un simptom, dar devine fatala pentru sarcina.

Remediu pentru bubite
Pentru grabirea vindecarii bubitelor se recomanda un decoct 10% sau tinctura 20% din galbenele, rostopasca, flori de coada soricelului, marul lupului, pelin si coaja de stejar, in parti egale. Cu acest amestec se fac badijonari locale si se pun comprese. Corpul poate fi spalat cu un burete inmuiat in decoct. Se poate folosi si un unguent din acelasi amestec sau de propolis.

Diabet

Oricare dintre noi poate descoperi ca are diabet, o boala care, cu cunostintele actuale medicale, nu poate fi vindecata, bolnavul
neavand alta alternativa decat aceea de a invata sa traiasca cu aceasta boala.

Nu va speriati de aceasta perspectiva, asa cum ati putut trai pana la descoperirea bolii, veti putea sa va continua viata in bune conditii.
Puteti chiar sa nu observati nici un simptom multi ani inainte de diagnostic si sa constatati ca dupa tratament incepeti sa va simtiti mai bine.

Denumirea afectiunii, diabet mellitus, inseamna in limba greaca "sursa de zahar". Asta pentru ca medicii din antichitate observasera ca diabeticii produceau urina dulce. A avea diabet înseamna a avea prea multa glucoza în sange.



La omul sanatos alimentele care contin amidon (carbohidrati) sunt descompuse de sistemul digestiv in glucoza, care este preluata de sange care transporta substantele nutritive la celule. Cand nivelul de glucoza creste, pancreasul elibereaza un hormon numit insulina, care permite celulelor sa absoarba glucoza pentru a o utiliza ca sursa de energie.
Cantitatile de glucoza care nu sunt necesare pe moment se depoziteaza in ficat sau sub forma de grasimi.

Consecintele diabetului

Nivelul ridicat al glucozei in sange pentru mai mult timp poate afecta diferite parti ale organismului, afectiuni care pot fi remediate daca se reduce si se mentine scazut nivelul glucozei in sange. In primul rand sunt afectate vasele sangvine si nervii (neuropatie) din orice parte a corpului, dar mai ales de la nivelul picioarelor. Deteriorarea este lenta, dar provoaca probleme grave in cele din urma. De aici pot aparea diverse complicatii la nivelul diferitelor organe si structuri organice:

Ochii - retinopatie diabetica.
Inima - ingustarea arterelor, ceea ce provoaca angina si mareste riscul unei crize cardiace.
Rinichii - predispozitie la cistita si infectii ale vezicii urinare si
rinichilor, afectarea capilarelor.
Nervii - afectarea nervilor si a vaselor capilare poate sa cauzeze
amorteli si insensibilitate la durere, de aceea riscati sa nu va dati seama de niste rani minore care, ulterior, se pot infecta.
Organele genitale - prurit in zona genitala; barbatii pot ajunge
impotenti datorita deteriorarii vaselor de sange din penis.

Cauzele diabetului

Nu se stie de ce anumiti oameni ajung sa sufere de diabet si altii nu, dar se stie ca sunt implicati anumiti factori. Se crede ca sunt cauze diferite pentru diabetul de tip I si pentru diabetul de tip II.
Chiar daca multi oameni cred ca diabetul le-a fost provocat de stres, se pare ca nu exista nici o dovada medicala in acest sens.
Un alt mit fals este acela ca cei care mananca multe dulciuri sigur se vor imbolnavi de diabet.

Factorii ereditari

Chiar daca genele pot juca un rol in diabet, acesta nu este o boala ereditara si se crede ca legatura genetica este mai puternica in cazul diabetului de tip II.
Daca aveti o ruda apropiata care sufera de diabet nu inseamna neaparat ca va veti imbolnavi de diabet. Probabil ca mostenirea genetica reprezinta un factor de risc, dar alti factori hotarasc daca veti suferi sau nu de diabet, cum ar fi la tineri un virus.

Factorii non-ereditari

La persoanele mai varstnice, masa corporala si dieta pot constitui un factor semnificativ, din moment ce majoritatea persoanelor cu diabet de tip II sunt si supraponderale.
Exista zone geografice in care diabetul este mai raspandit, in acest caz o posibila explicatie ar putea fi dieta sau factorii de mediu.Unele boli ar putea sa predispuna la aparitia diabetului, inclusiv a
maladiilor care afecteaza echilibrul altor hormoni din organism.
Consumul excesiv de alcool poate sa afecteze pancreasul si sa cauzeze, astfel, diabetul.

Diabetul si sarcina

Putine femei fac diabet in timpul sarcinii. Cauza diabetului
gestational este necunoscuta, insa se crede ca diabetul gestational are o legatura cu hormonii produsi in timpul sarcinii. Dupa aproximativ 24 de saptamani, hormonii secretati de placenta pot face ca rezerva de insulina a
gravidei sa fie mai putin eficace, acest fapt sporind nivelul de glucoza din sange. Glucoza din sangele mamei revine la normal dupa nastere, dar probabil ca femeia se va confrunta cu o problema similara in cazul unei alte sarcini.

Cam jumatate din femeile care au suferit de diabet gestational vor suferi de diabet de tip II in fazele mai tarzii ale vietii.In ceea ce priveste efectele asupra fatului, daca acesta primeste prea multa glucoza din sangele mamei organismul lui va produce suplimentar insulina ca reactie, ceea ce contribuie la formarea depozitelor de grasime si la cresterea excesiva la fatului. In aceeasta situatie, probabil va fi necesara cezariana.
De obicei este suficient un regim alimentar adecvat in timpul sarcinii insotite de diabet, insa uneori sunt necesare si injectiile cu insulina.

Depistarea diabetului

Diabetul poate fi depistat prin analize ale sangelui, dar sunt si
simptome care pot constitui indicii ale instalarii diabetului.

Simptomele care apar intotdeauna in diabetul de tip I,
insulino-dependent sunt urmatoarele:
- senzatia constanta si severa de sete
- urinari foarte frecvente
- scaderea brusca si dramatica in greutate
- oboseala severa
- vedere neclara
Uneori apare:
- deshidratare
- infectii urinare, cistita
- vome
- cetoacidoze (come diabetice)
- prurit genital
Deoarece aceste simptome pot sa se agraveze rapid, este important ca bolnavul sa ceara ajutorul medicului pentru prevenirea deshidratarii si a posibilitatii bolnavului de a fi gata sa intre in coma.

Simptomele care apar in mod obisnuit in diabetul de tip II, latent, sunt urmatoarele:
- senzatia de sete excesiva
- urinari mai frecvente
- usoara scadere in greutate
- senzatia de oboseala si de lipsa de energie

Uneori apare:
- prurit genital
- vedere neclara
Chiar si simptomele neinsemnate pot sa indice niveluri crescute de glucoza in sange ceea ce poate provoca tulburari in decursul unei lungi perioade de timp. Este mai bine sa consultati medicul, chiar daca se dovedeste a fi o alarma falsa, decat sa nu luati in seama simptomele in cauza.

Complicatii ale diabetului:
- este afectata vederea
- mainile si picioarele incep sa amorteasca sau devin mai putin
sensibile la durere
- pierderea respiratiei dupa eforturi relativ mici
- dureri in piept

Criza de hipoglicemie - simptomele sunt datorate schimbarilor nivelului de glucoza din organele vitale si sensibile care au nevoie de glucoza, cum ar fi creierul. O astfel de criza apare atunci cand exista prea multa insulina in sange in raport cu cantitatea de glucoza,aparand de
obicei ca rezultat al unuia dintre factorii:
- amanarea sau evitarea mesei
- administrarea unei doze prea mari de insulina
- un exercitiu sau efort fizic brusc, de exemplu alergarea dupa autobuz
- consumul exagerat de alcool, mai ales in combinatie cu alimente cu carbohidrati Solutia o reprezinta corectarea acestui dezechilibru, mai ales prin consumul rapid de carbohidrati care intra repede in sange (sucuri, ciocolata, bomboane, o tableta de glucoza). Acestea cresc glicemia pe termen scurt, de aceea va trebui sa luati si o masa sau o gustare care sa contina amidon (un sandvis, fasole, paine prajita, fructe, biscuiti cu lapte) pentru stabilizarea nivelului de glucoza si prevenirea unei alte reduceri a acesteia. Simptomele si gravitatea lor variaza de-a lungul timpului si de la om la om. Cel mai adesea bolnavul resimte intr-o criza de
hipoglicemie urmatoarele simptome:
- transpiratie
- senzatie de rece si umezeala
- vedere neclara
- tremur si senzatie de lesin
- amorteala buzelor
- senzatie de foame accentuata
- nervozitate si irascibilitate
- paloare
- stare de confuzie
- imposibilitatea de concentrare
- daca nivelul de glucoza scade in continuare, poate aparea pierderea constiintei


Tratamentul si controlul diabetului

Daca veti urma stilul de viata prescris, constând în regim alimentar cu reducerea în special al glucidelor, efectuarea de exercitii fizice si, daca este nevoie, slabirea în greutate si renuntarea la fumat, veti consta ca veti simti atat de bine cum nu v-ati mai simtit demult. Insa nu va grabiti, acest lucru se va intampla in timp.

La inceput este posibil sa va fie greu sa va schimbati stilul de viata, organismul are nevoie de ragaz pentru a se regla. Tratamentul poate varia de la un bolnav la altul, unii pot fi chiar încântati de schimbarea din viata lor, pentru altii nici nu se impun multe restrictii.

Dieta in cazul diabetului

Pentru a tine sub control nivelul glucozei din sange in cazul
diabetului de tip II este necesar sa va schimbati regimul alimentar, sa aveti grija ce mancati si ca mesele sa fie regulate, in nici un caz sa nu
omiteti micul dejun.
Regulile de baza sunt urmatoarele:
- reduceti grasimile si zaharul
- consumati carbohidrati care se elibereaza mai incet in sange: orez, paine integrala, paste fainoase si cartofi
- consumati mai multe fibre, acestea se gasesc in legume proaspete, cereale, fructe si pastai ca mazarea si lintea; acestea va asigura un plus de fibre, vitamine si minerale
- alegeti cu grija proteinele, preferati sa consumati carne de pasare, oua, peste sau produse lactate cu continut scazut de grasimi, in locul carnii de porc sau de vita.
- evitati sarea, care poate agrva una dintre complicatiile diabetului, si anume hipertensiunea arteriala.

Importanta exercitiilor fizice

Exercitiile care va fac sa transpirati putin si sa respirati din greu stimuleaza inima sa pompeze sange in tot organismul, intensificand,
astfel, circulatia. Astfel va protejati sistemul circulator care poate fi afectat de diabet.
Daca nu sunteti obisnuit cu exercitiile fizice, daca aveti
hipertensiune arteriala asociata diabetului sau daca sunteti predispus la crize de hipoglicemie este preferabil sa cereti intai sfatul medicului si sa depuneti un efort progresiv.

Medicatia orala

Insulina nu poate fi administrata oral pentru ca este descompusa de sistemul digestiv. Din aceasta cauza in cazul bolnavilor cu diabet de tip I injectiile cu insulina suplinesc cantitatile de insulina pe care organismul nu le produce in mod natural.
La persoanele care sufera de diabet de tip II tratamentul ajuta organismul sa utilizeze mai eficient insulina pe care o produce sau stimuleaza pancreasul sa produca mai multa insulina, ceea ce duce la scaderea glucozei din sange. Se administreaza tratament doar daca schimbarea dietei nu duce la o scadere suficienta a glucozei in sange.

Cura de slabire

Urmand aceste simple sfaturi pentru sanatate in mai putin de 1 saptamina veti observa ameliorari semnificative in starea sanatatii Dvs. Orice mic discomfort care poate aparea in acest timp e semn ca organismul se revitalizeaza. Sporirea sanatatii comunicarii intercelulare fortifica mecanismele interne de autocuratire. Toxinele acumulate pe parcursul vietii incet se dizolva si sunt scoase afara pe cale naturala. Are loc detoxifierea organismului. .

Beti 1 litru de Apa pe zi - in caz de convalescente beti 2-3 litri de apa pe zi. Acest simplu obicei produce detoxifierea, normalizarea metabolismului si intarrea imunitatii organismului

Cura de slabire ieftina si eficienta! 4 cicluri de 3+1 zile = 16 zile = minus la cantar 3 kg

Daca doriti sa slabiti sau mai bine zis doriti sa urmati o cura de slabire eficienta si fara efecte dramatice atunci va recomandam urmatoarea metoda de slabire - beti 300 - 600 ml de apa in loc de masa de dimineata si tot atit in loc de masa de seara - pofta de mancare de obicei dispare.(timp de 3 zile)

Masa de la mijlocul zilei (pranzul) e obligatoriu sa fie luata. Beti pe zi 20 ml de apa pentru fiecare kilogram de masa corporala (daca cantariti 90 kg atunci consumati 90 x 0,02 = 1,8 litri de apa).

Nu beti apa in timpul mesei si nici cu 30 minute inainte si dupa masa. In ziua a 4-a a curei de slabire luati si mancarea de seara. Aici se incheie primul ciclu = 3 + 1 zile.

Pentru un efect bun sunt necesare 3-4 cicluri. Nu mancati gras si prajit. Reduceti consumul de zahar si sare de 3 ori.

Carnea nu o mancati cu paine - mai bine mancati-o cu multe legume in proportie de 1 parte carne / 7 parti legume.

Consumati mai multe legume si fructe.

Aceasta cura de slabire induce detoxifierea organismului si face bine sanatatii de ansamblu. La fel se recomanda sa mergeti pe jos la pas usor 40 de minute dimineata inainte de servici si seara dupa servici. Mai multe studii arata ca mersul pe jos normalizeaza tensiunea arteriala, normalizeaza metabolismul, sporeste creativitatea, sporeste capacitatea de munca si prelungeste viata.

Alte recomandari pentru frumusete

Beti 2-3 pahare de Apa dimineata imediat dupa somn si amanati primirea hranei cu 20-30 de minute. Veti avea o senzatie de inviorare placuta.

Apa scade dependenta diabetica a organismului si scade riscul diabetic al zaharului si dulciurilor sau alimentor ce contin zahar (ceai, cafea, sucuri, apa gazoasa, prajituri, torturi, etc.)

Organismul uman nu cheltuie energia interna pentru asimilareaapei pentru consumul propriu - apa se asimileaza 100% fara pierderi de energie.

Apa creste rezistenta organismului la stres. Apa scade sensibilitatea ranilor la schimbarea vremii (meteodependenta ranilor).

Apa normalizeaza nivelul colesterolului in singe, creste mobilitatea organismului si imbunatateste circulatia periferica a singelui si fluidelor in organismul uman

Beti un pahar de Apa seara cu 30 minute inainte de culcare fara sa mancati nimic dupa aceea - veti avea un somn mai linistit si veti sforai mai putin.

Nu beti apa cu 30 de minute inainte de mancare. Nu beti apa in timpul mancarii si nici 30 de minute dupa mancare.

Inainte de a consuma fructele si legumele tineti-le 30 de minute intr-un vas cu apa - fructele si legumele se improspateaza.

Nu consumati perioade prea indelungate de timp apa minerala ce are concentratia de mineralizare mai mare de 1,5 g/litru deoarece mariti concentratia de saruri in organismul Dvs. ceea ce poate duce la slabirea sanatatii fara cauze aparent evidente.

Evitati consumul apei carbo-gazoase - apa plata e mai recomandata

Pentru a intari sanatatea dintilor, sanatatea gingiilor si igiena cavitatii bucale clatiti-va bine gura cu apa dupa fiecare masa timp de 1 minut.
Sursa:AquaWelt

Dieta Teo Trandafir

Iata cum arata o saptamana de regim:

Luni:

Mic dejun

- un ceai de plante, o omleta (gatita dintr-un ou si o feliuta de sunca presata)
- o felie de paine si o portocala

Pranz

- 150 g de carne de vita la gratar
- o salata de cruditati (rosii, castraveti, ceapa, putin ulei de masline)

Cina

- 100 g peste la cuptor
- un ceai de tei
- un mar

Marti:

Mic dejun

- un ou fert
- un ceai verde
- o felie de paine de secara

Pranz

- piept de pui la gratar
- un iaurt degresat
- un mar

Cina

- fasole verde fiarta
- o portocala
- un ceai de lamaie

Miercuri:

Mic dejun

- o cafea fara adaos de zahar
- o felie de paine
- 100 g de sunca presata

Pranz

- peste la gratar (cu lamaie)
- o banana

Cina

- salata de cruditati cu piept de pui
- un ceai de fructe
- un kiwi

Joi:

Mic dejun

- un bol cu fulgi de porumb amestecat cu un pahar de lapte degresat
- un mar

Pranz

- 150 g file de somon
- o felie de paine de secara
- o portocala

Cina

- o salata de sezon
- o portocala
- un ceai de tei

Vineri:

Mic dejun

- o felie de paine de secara
- o felie de cascaval
- o cafea fara adaos de zahar

Pranz:

- 150 g de piept de pui la gratar
- o salata de varza
- un ceai de plante


Pe langa acest regim, Teo Trandafir face mult sport si bea aproximativ 2 litri de lichide pe zi. Alte reguli: nu bea alcool, nu mananca alimente care ingrasa dupa ora 18.00, nu consuma dulciuri. Urmand acest regim sanatos puteti slabi 3 kilograme in circa 2 saptamani

Negii

Negii sunt excrescente ale pielii inofensive, noncanceroase produse de papiloma virusul uman. Exista mai mult de 100 de tipuri de papiloma virusuri umane. Acest virus infecteaza stratul superficial al pielii, de obicei penetrand in organism prin zonele cu leziuni ale pielii. Virusul produce o crestere rapida a stratului superficial al pielii, rezultand un neg (veruca este termenul medical). De obicei negii dispar de la sine in cateva luni sau chiar ani. Negii pot sa apara la nivelul corpului in diferite zone. Apar mai frecvent la copii si adultii tineri.

Tipuri

Exista 6 tipuri principale de negi. Pot sa difere in functie de localizare si aspect:
- negii comuni care apar cel mai frecvent pe maini, dar pot sa apara in oricare parte a corpului; au un aspect rugos, gri-maroni, avand forma unui dom
- negii plantari apar la nivelul talpii: au aspectul unor bucati de piele dure, groase cu o pata neagra; negii plantari produc durere la mers, existand senzatia de mers pe pietre
- negii plani se intalnesc de obicei la nivelul fetei, bratelor sau pe membrele inferioare; sunt de dimensiuni mici (mai mici decat o guma de creion), au suprafete plane, pot fi de culoare roz, maroniu deschis sau galben deschis
- negii filiformi se intalnesc de obicei in jurul gurii, nasului sau barbiei; au culoarea carnii si prezinta proeminente dendritice
- negii periungheali se intalnesc in jurul unghiilor de la picioare; au un spect rugos si cu denivelari; pot afecta cresterea normala a unghiilor
- negii genitali se intalnesc la nivelul organelor genitale, in jurul anusului, in interiorul rectului, vaginului sau in cervix. Sunt in diverse culori de la culoarea carnii catre un gri si uneori conflueaza dand un aspect conopidiform, care in unele cazuri sunt prea mici pentru a putea fi vazute cu ochiul liber. Acesti negi pot duce la cresterea riscului de aparitie al cancerului de cervix la femei.


Mod de transmitere

Negii se raspandesc destul de usor prin contact direct cu papilloma virusul uman. Se poate produce reinfectia prin atingerea negilor urmata de atingerea altor parti ale corpului. Se pot infecta si alte persoane prin folosirea in comun a prosoapelor, lame de ras sau alte obiecte personale. Dupa expunere la papilloma virusul uman, urmeaza o perioada de 2-9 luni in care are loc cresterea subcutanata a negului care nu poate fi vazut cu ochiul liber.
Este neobisnuita aparitia unui neg la fiecare expunere la papilloma virusul uman. Exista o predispozitie ca unele persoane sa dezvole negi mai mult decat altele. Negii genitali sunt foarte contagiosi.

Cauze



Un neg apare atunci cand papilloma virusul uman infecteaza stratul cel mai superficial al pielii, facand ca celulele tegumentului sa creasca rapid. Apoi virusul se poate raspandi dintr-o zona in care exista un neg catre o alta parte a corpului, cauzand producerea de noi negi. Mai multe tipuri ale acestui virus se dezvolta in zone calde, umede, cum sunt dusurile, vestiare sau bazine de inot.
Este foarte posibila aparitia unui neg la nivelul pielii lezate, cum ar fi taieturi ale pielii, pielitele unghiilor, unghii roase din carne sau julituri ale pielii. Negii plantari sunt frecventi la inotatori, ale caror picioare sunt mai tot timpul umede si moi si care de asemenea sunt zgariate datorita suprafetelor rugoase ale bazinelor de inot. Negii comuni sunt mai intalniti la persoanele care manevreaza produse din carne de pui sau peste.

Simptome

Negii sunt intalniti in diverse forme si dimensiuni. Un neg poate sa aibe forma unei umflaturi sau poate fi plan sau neted. Vasele mici de sange (capilarele) cresc in interiorul negilor, asigurandu-le vascularizatie. Atat in negii comuni cat si in cei plantari, aceste capilare au forma unor puncte negre in centrul negului.
Negii pot fi decrisi in felul urmator in functie de tipul lor :
- negii comuni sunt de obicei unici sau multipli, la nivelul mainilor, desi pot sa creasca in orice parte a corpului; de obicei au un aspect rugos, gri maronii si cresc sub forma unui dom
- negii plantari pot sa apara in orice parte a piciorului (talpa). De obicei pe suprafata negului se observa o pata neagra; datorita presiunii din statul in picioare sau din mers, negul plantar este impins sub piele dezvoltand la suprafata sa un calus (batatura) gros; pe masura ce calusul si negul se maresc, mersul poate deveni dureros, asemanator cu mersul cand o piatra intra in pantof; negii plantari multipli pot forma un buchet mare, plan numit "neg in mozaic"
- negii plani se intalnesc de obicei la nivelul fetei, bratelor sau membrelor inferioare; sunt de dimensiuni mici (de obicei mai mici decat o radiera de creion) si se inalanesc pe diferite parti ale corpului; prezinta suprafete netede, plane si pot fi de culoare roz, maro deschis sau galben deschis; acesti negi plani de obicei se respandesc la barbierit
- negii filiformi, un tip de negi plani, care cresc in jurul gurii, nasului sau pe barbie; suprafata acestora are culoarea pielii si prezinta proeminente dendritice
- negii periunghiali se intalnesc in sub zonele din jurul degetelor de la picioare; au forma unor umflaturi rugoase si neregulate; pot afecta cresterea normala a unghiilor
- negii genitali pot fi de dimensiuni foarte mici si greu de detectat.
Negii comuni sau cei plani nu produc durere. Dar pot fi deranjanti si se pot raspandi cu usurinta daca se gasesc in zone ce sunt continuu iritate prin frecare sau la barbierit. Pentru unele persoane negii vizibili pot fi jenanti. Negii plantari produc de cele mai multe ori durere, mai ales daca sunt localizati la nivelul zonelor osoase ale piciorului.


Diagnostic diferential

Exista alte afectiuni ale pielii care au aspectul negilor. Acestea sunt:
- keratoza seboreica, care este o dezvoltare necanceroasa a pielii; are culori variate de la tente deschise catre negru si sunt de dimensiuni de la mici catre o dimensiune cat o moneda; pot avea un aspect lucois, pastos sau lipicios
- excrescente ale pielii (acrocordon), sunt bucati de piele de dimensiuni mici, moi care poemina fiind pediculate (au un piciorus); de cele mai multe ori apar la nivelul gatului, axila (subsoara), toracele superior si plicile corpului; de cele mai multe ori apar dupa varsta medie
- bataturi, zone dure, groase de tesut mort
- cancerul de piele, care apare ca o excrescenta a pielii sau o alunita (nev pigmentar), o modificare a unei excrescente sau a unei alunite, o rana care nu se vindeca sau o zona iritata a pielii.
Negii acopera liniile plicilor, acesta fiind si modul prin care sunt diferentiati de alte formatiuni ale pielii.

Mecanism fiziopatogenic

Papiloma virusurile umane se pot intalni si pe tegumentele intacte fara a produce infectie. In momentul in care papilloma virusul patrunde in organism prin mici leziuni ale pielii, infecteaza celulele pielii situate subcutanat, producand marirea negului:
- un neg poate creste incat sa devina vizibil in 9 luni
- negii, in special cei nou aparuti, se raspandesc foarte usor. Se raspandesc in alte parti ale corpului sau la alte persoane. Se poate produce autoreinfectia prin contact direct cu negul si apoi atingerea altei parti a corpului. Se poate produce infectarea altor persoane prin imprumutarea prosoapelor, aparatelor de ras sau alte obiecte personale
- negii plani si cei comuni se pot raspandi cateodata si la organele genitale sau anus, mai ales la copii sau la adultii neglijenti cu si autoingrijirea corporala si spalatul
- negii plantari pot fi impinsi sub piele datorita presiunii de la mers sau statul in picioare;o ingrosare a pielii sub forma unui calus se va forma deasupra negilor
- negii periunghiali afecteaza cresterea unghiilor
- este greu ca o persoana sa scape de negi odata ce acestia au aparut. De cele mai multe ori dispar de la sine incateva luni
- inainte ca negii sa dispara, ei devin negri la culoare.

Factori de risc

Factori de risc care nu pot fi controlati

Dintre acestia sunt enumerati mai jos:
- raspunsul sistemului imun la infectia produsa de papilloma virusul uman: in momentul in care virusul patrunde in organism, sistemul imun produce anticorpi care ajuta la distrugerea virusului; un sistem imun scazut creste riscul de aparitie al negilor
- varsta: negii apar cel mai frecvent la copii sau adultii tineri; pe masura ce varsta inainteaza, apar mai putini negi sau chiar niciunul. Negii sunt mai putin frecventi la persoanele in varsta, poate datorita faptului ca apare imunitatea organismului la infectia cu papilloma virus pe masura inaintarii in varsta.

Factorii de risc care pot fi controlati

Se incearca evitarea urmatorilor factori de risc:
- mersul descult pe suprafete umede, dusuri publice, vestiare sau in jurul bazinelor de inot
- folosirea in comun a prosoapelor, aparatelor de ras sau a altor obiecte personale
- atingerea negilor pe propria piele sau la alte persoane
- rosul unghiilor sau pielitelor
- purtarea de incaltaminte stramta care produce transpirarea picioarelor.

Consult de specialitate

Se recomanda adresarea la medic in urmatoarele situatii:
- in cazul in care afectiunea aparuta la nivelul pielii are aspectul unui neg, la persoanele cu varsta peste 60 de ani si care nu au prezentat niciodata negi, se recomanda consultul de specialitate in cazul posibilitatii unui cancer de piele
- in cazul in care tratamentul fara prescriptie medicala folosit la domiciliu, nu are efect in 2-3 luni
- in cazul in care negii se raspandesc foarte repede in ciuda tratamentului
- apar semne de aparitie a unei infectii bacteriene, cum ar fi:
- durere accentuata, edem (umflatura), roaseata, sensibilitate la palpare sau caldura locala a pielii
- apar zone sub forma unor fasii rosii care pornesc de la locul afectat
- prezenta puroiului
- febra peste 37,8C fara alte cauze
- in cazul in care un neg plantar devine foarte dureros la mers
- la persoanele cu diabet sau boala arteriala periferica care necesita tratament pentru negii aparuti la nivelul talpii sau membrelor inferioare
- in cazul existentei de negi in zona genitala sau perianala.

Expectativa vigilenta

Expectativa vigilenta se refera la perioada de timp in care pacientul alaturi de medic observa simptomele sau afectiunea aparuta fara a se administra vreun tratament. De obicei expectativa vigilenta este cel mai bun tratament care se aplica, intrucat de cele mai multe ori negii dispar de la sine in cateva luni sau ani. Se poate alege tratarea unui neg pentru a se evita raspansirea virusului in alte parti ale corpului sau la alte persoane. Se poate incerca un tratament fara prescriptie medicala timp de 2-3 luni inaintea adresarii la medicul specialist.

Medici specialisti recomandati

Negii sunt diagnosticati si tratati de majoritatea medicilor printre care:
- medic de medicina de familie
- medic internist
- dermatolog
- medic pediatru.


Investigatii

Negii sunt diagnosticati de cele mai multe ori datorita aspectului lor. In unele cazuri mai rare, este nevoie de noi investigatii. Daca diagnosticul afectiunii este neclar sau daca exista un risc crescut de aparitie a cancerului de piele, se poate recolta o proba din tesutul afectat (biopsia pielii). Se recolteaza biopsie daca afectiunea de la nivelul pielii este de culoare mai inchisa decat pielea din jur, daca are aspectul unei leziuni cu margini neregulate, sangereaza sau este de o dimensiune foarte mare sau creste rapid.
Un dignostic de certitudine a unui neg plantar este foarte important. Unele tratamente aplicate negilor produc cicatrizare, care poate fi confundata cu un calus. Daca exista incertitudinea existentei unui neg la nivelul piciorului, calus sau batatura este nevoie de recoltarea unei biopsii pentru a se pune un diagnostic cat mai exact.

Tratament

Nu toti negii necesita tratament. De cele mai multe ori dispar de la sine in decursul catorva luni sau ani. Acest lucru se intampla in timp, deoarece sistemul imun este capabil sa distruga papilloma virusul uman care produce negii.
Este nevoie de tratament daca:
- apare durere
- devine stanjenitor
- negii sunt usor iritabili
- se raspandesc in alte parti ale organismului sau la alte persoane.
Tintele tratamentului sunt distrugerea sau excizia negului fara a se forma tesut cicatrizant, care poate fi mai dureros decat negul in sine. Modul in care un neg este tratat depinde de tipul acestuia, de localizare si de simptomele pe care le produce. De asemenea este importanta decizia pacientului de a urma tratamentul timp de cateva saptamani sau chiar luni.
Majoritatea persoanelor trateaza la inceput negii empiric cu diferiti compusi pe baza de acid salicilic. Intrucat acest tratament dureaza o perioada lunga de timp, unele persoane prefera sa intre in contact cu medicul specialist pentru a li se recomanda un tratament mai rapid, cum este cel prin care se ingheata negul (crioterapie).
Tratamentul negilor nu are tot timpul succes. Chiar si dupa ce negul se micsoreaza sau dispare, poate sa reapara si sa se raspandeasca in orice parte a corpului. Acest lucru se intampla deoarece majoritatea tratamentelor distrug doar negul nu si virusul care produce afectiunea.

Factorii care sunt luati in considerare inaintea tratamentului

- costul. Tratamenul la domiciliu este mai eficient decat tratamentul aplicat de catre medic si cu costuri mai reduse. Dar tratamentul la domiciliu este un tratament de lunga durata. Cele mai ieftine tratamente ce pot fi aplicate la domiciliu sunt ocluzia cu banda adeziva sau folosirea acidului salicilic.
- toleranta la durere. Metodele rapide si mai nedureroase sunt cele de aplicare a unor substante (cum este cantharidin) sau crioterapia. Unii pacienti prefera tratamentele rapide si mai putin dureroase. Aceste metode sunt folosirea acidului salicilic si ocluzia cu banda adeziva
- potentialul de aparitie a cicatrizarii. Cicatrizarea este foarte importanta de luat in considerare cand se alege un tratament al negului. Cicatricea care apare in urma tratamentului este definitiva si poate fi mai dureroasa decat negul. Talpa piciorului este cea mai sensibila zona, lucru luat in considerare in tratarea negilor plantari. Cicatrizarea este si o problema estetica. Tratamentele care lasa cel mai putin cicatrice sunt acidul salicilic, crioterapia si chirurgia laser
- riscul de infectie. Tratamentele aplicate pot sa provoace cateodata si infectie. In prezenta unui sistem imun deprimat sau a unor boli ca diabetul zaharat, boala arteriala periferica, se recomanda adresarea la medic pentru discutarea riscului care poate sa apara. Se poate sa fie nevoie de luarea unor masuri speciale de precautie
- istoric de negi recurenti. Zonele largi acoperite de negi se pot tratata mai bine cu acid salicilic decat prin metode mai dureroase, cu un potential de cicatrizare
- varsta. Tratamentele dureroase, cum ar fi crioterapia nu se iau in considerare pentru tratarea negilor la copii. La persoanele cu varsta peste 60 de ani si care nu au prezentat niciodata pana atunci vreun neg, se recomanda adresarea la medic pentru a se verifica orice afectiune a pielii si a se exclude cancerul de piele
- timpul necesar tratamentului. Tratamentele topice (ce se aplica direct pe neg) au un efect mai lent decat tratamentul chirurgical. Unele metode de tratament, cum este imunoterapia se vor face doar de catre medicul specialist, care va cere repetarea vizitelor la medic. In aceste cazuri, costurile si inconvenienta, vor fi mai mari decat beneficiile terapiei.


Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea persoanelor isi trateaza negii doar daca sunt la vedere sau daca sunt durerosi. Daca se alege tratamentul, prima intentie este tratamentul la domiciliu.

Acesta se face astfel:

- se foloseste acid salicilic, un medicament ce nu necesita prescriptie medicala, ce inmoaie pielea de la suprafata negului astfel incat sa se desprinda prin frecare; este disponibil in farmacii sub forma de crema, plasture, banda adeziva care se aplica pe neg; este nevoie de mai multe saptamani pana ce acidul salicilic sa vindece negul; exista si preparate magistrale pe baza de acid salicilic
- folosirea unei benzi adezive speciale; acest tratament se bazeaza pe folosirea unei benzi adezive care se aplica pe neg o anumita perioada de timp
- crioterapie: desi crioterapia se face la un cabinet medical specializat, acest fel de tratament se poate face si la domiciliu pentru un anume tip de negi. Se pulverizeaza o solutie formata din doua substante chimice dintr-un aplicator si se tine pentru cateva secunde pe neg. Copii mai mici de 4 ani si femeile gravide sau cele care alapteaza au contraindicat acest tratament.
Daca nu exista certitudinea ca afectiunea de la nivelul pielii este un neg sau la persoanele cu diabet zaharat, boala arteriala periferica sau o alta afectiune care poate sa influenteze tratamentul, se indica consultarea unui medic specialist.

Folosirea acidului salicilic

Acidul salicilic se gaseste sub forma de crema, plasture, banda adeziva sau benzi speciale care se aplica pe neg. Este nevoie ca pacientul sa citeasca cu atentie si sa respecte intructiunile de folosire ale tipului de preparat folosit sau sa urmeze prescriptiile medicului specialist. Este nevoie de luni sau chiar ani pana ce acidul salicilic poate vindeca un neg.
Pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune se urmeaza urmatoarele recomandari:
- inaintea aplicarii acidului salicilic, se va spala negul cu apa pentru a se inmuia pielea. Acest lucru ajuta la penetrarea acidului salicilic in piele.
- se aplica acidul salicilic la culcare. Se acopera zona cu un bandaj sau o soseta si se va spala medicamentul a doua zi dimineata de pe zona afectata.
- se evita aplicarea acidului salicilic pe o zona de piele indemna. Acidul salicilic se aplica doar pe neg.
- prin repetari repetate ale acidului salicilic, se va inmuia tesutul care formeaza negul astfel incat acesta se va putea indeparta prin frecare.
- se va indeparta tesutul mort o data pe zi sau o data sau de doua ori pe saptamana folosind o pila sau o piatra ponce sau alt instrument recomandat pe prospect. Tesutul mort contine virusuri vii , de aceea este nevoie ca acest tesut sa se indeparteze cu atentie. Piatra ponce sau pila vor contine de asemenea virusuri vii. Nu se mai folosesc aceeasi pila sau piatra ponce si in alte scopuri, pentru a se evita raspandirea virusului.
- daca prin acest tratament pielea devine prea sensibila, se va opri administrarea acidului salicilic timp de 2-3 zile.
De retinut!

Acidul salicilic folosit fara prescriptie medicala, este mai eficient decat alte forme de tratament prezentand riscuri si durere minime.



Tratament medicamentos

Se foloseste crioterapia daca tratamentul de la domiciliu nu a fost benefic. Prin aceasta procedura se foloseste un lichid la temperaturi foarte scazute pentru a ingheta negul. Crioterapia prezinta riscul de cicatrizare, care poate fi de asemenea dureros.
Alte tratamente mai putin folosite de catre medic sunt:
- crema pe baza de retinoizi, care se prescrie pentru aplicarea externa pe neg la domicliu. Distruge celulele care au crescut si au format negul
- cantharidin, are efect asupra pielii de sub neg careia ii produce o umflatura, ridicand negul deasupra pielii. Medicamentul se injecteaza in neg de catre medic
- acid bicloracetic, care distruge negul prin distrugerea proteinelor din celule. Este folosit cu succes pentru negii de la nivelul palmelor sau talpilor. Acest medicament poate distruge si celulele normale, de aceea este nevoie de o utilizare cu atentie. Se aplica o data pe saptamana de catre medic
- imunoterapia, care ajuta sistemul imun sa distruga virusul ce produce negul. Intrucat unele substante folosite in imunoterapie sunt scumpe, periculoase sau necesita administrare de catre un medic bine instruit, acest tratament este luat in considerare doar dupa ce alte tratamente nu au avut efect. Optiunile de imunoterapie sunt sensibilizarea de contact (cu dinitroclorbenzen), imiquimod, sau interferon. Interferonul este un tratament experimental si se foloseste doar la negii severi sau cei rezistenti la tratament. Se cere sfatul medicului privind reactiile adverse ale interferonului.
Alte optiuni de tratament sunt medicamente ca 5-fluorouracil, cimetidina si folosirea luminii laser (terapia fotodinamica).


Tratament chirurgical

Tratament chirurgical

Daca in urma tratamentului la domiciliu, a crioterapiei sau administrarii de tratament medicamentos pentru negi, acestia nu au disparut, se poate incerca si tratamentul chirurgical. Optiunile de tratament chirurgical sunt:
- electrochirurgie (electrocauterizare) si chiuretaj. Prin electrocauterizare se arde negul folosind curent electric. Chiuretajul se realizeaza prin taierea negului de la suprafata pielii folosind un bisturiu sau o cureta (un instrument sub forma unei linguri). Cele doua proceduri se folosesc de cele mai multe ori impreuna
- chirurgia laser se face folosind o sursa puternica de lumina care va arde negul.

Alte tratamente
Modalitati de a reduce durerea provocata de negii plantari

Se poate reduce durerea provocata de negii plantari prin urmatoarele metode:
- se folosesc pantofi si sosete cat mai confortabile. Se evita tocurile sau incaltamintea care accentueaza presiunea pe picior
- se acopera negul cu un invelis special sub forma unei gogosi sau un petec cat un nev pigmentar (alunita) care pot fi procurate de la farmacii. Se va aplica in jurul negului astfel incat sa scada presiunea care era depusa pe neg. De asemenea se poate lua in considerare aplicarea de astfel de invelis sau a unor pernute in incaltaminte pentru a se face mersul cat mai confortabil
- se pot administra medicamente antialgice (pentru durere) cum ar fi aspirina, ibuprofen sau acetaminofen (paracetamol). Nu se administreaza aspirina persoanelor cu varsta sub 20 de ani intrucat exista riscul aparitiei sindromului Reye.

De retinut!

Nu toti negii necesita tratament. De obicei dispar de la sine in cateva luni sau ani. Acest lucru se intampla deoarece in timp sistemul imun devine capabil sa distruga papillomavirusul uman care producea formarea negilor.
Acidul salicilic administrat fara prescriptie medicala este la fel sau mai eficient decat alt tip de tratament, avand riscuri minime si fiind foarte putin dureros:
- un rezumat al unui studiu desfasurat sugereaza ca acidul salicilic este un tratament sigur care elimina eficient negii in proportie de 75% din cazuri. In comparatie, placebo sau lipsa tratamentului au acelasi efect in procent doar de 50% din cazuri.
- nu exista in prezent nici o dovada ca crioterapia este mai eficienta decat acidul salicilic.
Remediile populare, cum ar fi masarea negilor cu boabe de fasole, pot avea efect asupra negilor. Dar de obicei acest tip de tratament poate sa coincida cu vindecarea de la sine a negilor. Nu se va indeparta niciodata un neg de catre pacient prin taiere sau ardere.

Imunoterapia

Imunoterapia si bleomicina sunt considerate tratamente experimentale si se folosesc de obicei in cazul in care celelate medicamente nu au avut efect. Imunoterapia stimuleaza sistemul imun pentru a putea sa distruga virusul care produce negul.
Intrucat unele substante folosite in imunoterapie sunt scumpe, periculoase sau necesita administrare de catre un medic bine instruit, acest tratament este luat in considerare doar dupa ce alte tratamente nu au avut efect. Optiunile de imunoterapie sunt sensibilizarea de contact (cu dinitroclorbenzen), imiquimod, sau interferon. Interferonul este un tratament experimental si se foloseste doar negii severi sau cei rezistenti la tratament. Se cere sfatul medicului privind reactiile adverse ale interferonului.
Bleomicina injectabila distruge pielea care formeaza negul. Intrucat injecatrea de bleomicina este dureroasa in timpul si dupa administrare, aceasta se foloseste destul de rar.

Comparatie a tratamentelor pentru negi

Tratament: Sensibilizarea prin contact (imunoterapia)
Avantaje:
- sensibilizarea prin contact are ca efect asupra virusului care produce negul
- un rezumat al studiilor efectuate sugereaza ca 80% din cazuri, negii sunt indepartati prin imunoterapie, fata de 38% din cazurile cu placebo
Dezavantaje:
- sensibilizarea prin contact poate sa produca reactii alergice severe
- nu se folosesc la scara larga datorita costurilor si riscurile pe care le poate produce medicului specialist
- nu se recomanda pentru uzul la gravide

Tratament: Imiquimod (imunoterapie)
Avantaje:
- imiquimodul se aplica la domiciliu
- este considerat un tratament eficient pentru negii situati in zonele genitale si se mai foloseste si in alte forme de negi
- actioneaza asupra virusului care produce negul
Dezavantaje:
- exista foarte putine date despre folosirea sa si in alte forme de negi decat cei genitali
- poate sa produca o reactie usoara alergica a pielii, cu caldura locala si formarea de vezicule
- este un medicament scump.

Tratament: Interferon injectabil (imunoterapie)
Avantaje:
- interferonul actioneaza asupra virusului care produce afectiunea
Dezavantaje:
-interferonul se injecteaza de obicei in neg
- este considerat un tratament experimental si nu se foloseste la scara larga

Tratament: Bleomicina injectabil
Avantaje:
- bleomicina injectabila trateaza negii in proportie de 16-94% din cazuri
Dezavantaje:
- nu exista rezultate care sa sugereze eficienta bleomicinei
- produce durere inainte si dupa injectarea in neg
- produce cicatrizare, leziuni ale unghiilor si modificari ale culorii unghiilor
- este un medicament scump
- este toxic si de aceea nu se recomanda femeilor gravide si copiilor.

Crioterapia, care foloseste un lichid foarte rece, ingheata negul, este utilizata cel mai frecvent ca terapie care nu necesita un tratament medical pentru negi. Prin aceasta terapie exista riscul de aparitie a cicatrizarii care poate fi dureroasa.
Ocluzia cu o banda adeziva speciala se face prin acoperirea negului cu o astfel de banda care se tine o perioada de timp, fiind nevoie de 1-2 luni pana la eliminarea negului.

ProfilaxieSusSingura metoda de prevenire a negilor este evitarea contactului direct cu papillomavirusul uman care produce aparitia acestora. Daca exista expunerea la acest virus, se poate sa apara sau nu negi, in functie de susceptibilitatea organismului la virus.

Modalitati de evitare a contactului cu virusul

- evitarea atingerii negului pe propriul corp sau la alte persoane
- a nu se folosi la comun lame de ras, prosoape, sosete, sau pantofi
- a se evita mersul descult pe suprafete umede, incalzite unde poate exista virusul; se folosesc papuci pentru dus cand se folosesc dusurile publice, vestiarele sau bazine de inot
- se mentin picioarele cat mai uscate; la persoanele carora le transpira picioarele abundent, se folosesc sosete care absorb umezeala sau o indeparteaza de la nivelul picioarelor
- se va evita pe cat posibil iritarea talpilor picioarelor; negii vor creste mai repede pe picioarele care prezinta leziuni sau taieturi de vreun fel.

Modalitati de prevenire a raspandirii negilor

- a se tine negii acoperiti cu un bandaj sau o banda elastica
- a se nu se roade unghiile sau cuticulele, intrucat in acest mod se pot raspandi negii de la un deget la altul.

Alunitele(nevii nevocelulari)

Nevii sunt niste pete mici, de culoare inchisa, la nivelul tegumentului. Ele sunt produse de niste celule de la nivelul tegumentului, care produc pigment (culoare). Nevii sunt de obicei de culoare bruna, desi unii pot fi de culoare inchisa sau de culoarea pielii. Nevii pot fi plani sau supradenivelati, netezi sau rugosi, unii prezinta par pe suprafata lor. Nevii sunt rotunzi sau ovalari, cu margini regulate.

Unii nevi sunt prezenti de la nastere. Acestia se numesc nevi congenitali. Cu toate acestea, majoritatea nevilor se dezvolta in primii 20 de ani de viata (uneori si in decadele a treia si a patra). De obicei apar in caz de expunere excesiva la soare, avand tendinta sa apara pe regiunile cele mai expuse la soare, de exemplu pe fata.
Nevii isi pot modifica aspectul in timp, uneori raspund la modificarile hormonale, de exemplu cele din timpul sarcinii, adolescentei sau menopauzei. Unii pot disparea cu timpul sau sa se elimine, fara ca persoana sa isi dea seama.

Keratozele seboreice sunt niste formatiuni benigne intalnite in randul persoanelor varstnice, care s-au expus indelungat la soare. Suprafata acestei formatiuni este moale, de obicei este supradenivelata. Culoarea variaza de la galben pana la negru.
Majoritatea nevilor sunt normali si fara semnificatie patologica, unii insa se pot transforma in melanom, un tip de cancer de piele.

Melanomul malign este cel mai sever tip de cancer cutanat si este de obicei cauzat de perioade scurte cu expunere exagerata la soare, ca de exemplu o vacanta de doua saptamani. Melanomul malign poate aparea in orice regiune a corpului. Poate fi o pata, inchisa la culoare, care creste rapid, pe o zona unde nu exista un nev, sau un nev preexistent care isi modifica forma, marimea sau culoarea, sangereaza, este pruriginos sau inflamat.

Este important sa efectuam un control periodic al nevilor, pentru a orice fel de modificare in forma, marime sau culoare. Majoritatea modificarilor sunt benigne, fiind determinate de o crestere normala, benigna (non-canceroasa) a pigmentului la nivelul celulelor cutanate. Cu toate acestea, se recomanda consultul medicului specialist in cazul in care se observa modificari anormale ale oricarei formatiuni nevice.

Medicul specialist va chestiona pacientul despre recentele modificari ale formatiunilor si despre momentul cand acestea au avut loc. Va mai intreba despre antecedentele heredo-colaterale pentru a evalua riscul de a dezvolta un melanom.

In cazul in care apar modificari minore, medicul specialist va efectua fotografii ale nevului, care vor putea fi utilizate pentru evaluarea ulterioara. In cazul in care apar semne de transformare maligna, medicul specialist ar putea recomanda prelevarea unei biopsii (o portiune din formatiune) sau excizia in totalitate a formatiunii. Acestea se pot efectua intr-o clinica de chirurgie. Portiunea de piele va fi trimisa catre un laborator de histopatologie, pentru examinare la microscop a semnelor transformarii maligne.

Daca exista suspiciune de transformare maligna a nevului, se recomanda consultul chirurgului plastician sau a celui dermatolog (specialist in boli de piele), pentru efectuarea unui tratament adecvat. Se poate consulta si un specialist in leziuni pigmentare, care poate identifica si diagnostica melanomul malign. Probabil ca vor exista doua programari, una pentru examinarea formatiunii de catre medicul specialist, a doua pentru excizia chirurgicala a acesteia.

Tratament
In cazul in care biopsia arata modificari celulare anormale la nivelul nevului, se recomanda excizie chirurgicala. Daca modificarile celulare sunt recente, formatiunea va putea fi excizata printr-o simpla tehnica chirurgicala. Acest lucru este posibil deoarece melanomul nu a depasit straturile superficiale tegumentare si nu s-a extins la organele invecinate. Daca melanomul este diagnosticat in stadii tardive, pot exista metastaze la distanta (raspandirea de celule tumorale de-a lungul fluxului sanguin, cu formarea de noi formatiuni tumorale la nivelul altor organe).

Daca medicul specialist este ingrijorat in privinta unui nev, se poate efectua excizia formatiunii inainte de obtinerea rezultatului biopsiei sau nevul poate fi excizat in totalitate cu trimiterea acestei piese la examen histopatologic. In cazul in care se gasesc celule anormale, se recomanda controlul medical periodic pentru completarea terapiei daca este nevoie si pentru examinarea tuturor nevilor.

Nevii se excizeaza chirurgical folosind urmatoarele metode:
- excizie (incizia si indepartarea formatiunii), uneori cu sutura, sau
- excizie cu electrocauterizare (se foloseste un instrument pentru arderea formatiunii).

Sutura chirurgicala se efectueaza sau nu in functie de marimea si profunzimea formatiunii tumorale, precum si in functie de cicatricea ce ar putea aparea dupa.
Inainte de excizia chirurgicala, tegumentul este dezinfectat si amortit cu un anestezic local. Pentru indepartarea formatiunii fara sutura chirurgicala, chirurgul va folosi un bisturiu pentru razuirea formatiunii astfel incat nu se depaseste foarte mult stratul superficial al tegumentului. Ulterior se foloseste un instrument electric pentru coagularea regiunii ramase. Rana va fi acoperita cu un pansament steril, iar medicul specialist va explica pacientului modalitatea de ingrijire a acesteia.

Nevii care necesita sutura chirurgicala dupa excizie, sunt de dimensiuni mai mari, mai inchisi la culoare si/sau plani. Medicul chirurg indeparteaza formatiunea in totalitate si o parte de tesut sanatos, in functie de riscul de cancer si daca exista celule care au fost raspandite la distanta. Se pot folosi fire resorbabile in interiorul plagii chirurgicale sau fire neresorbabile aplicate la suprafata pielii, ce vor fi indepartate ulterior.



Uneori nevii sunt excizati din motive cosmetice, desi nu au semnificatie patologica. De exemplu, o persoana care prezinta un nev mare si inestetic, putandu-i afecta increderea si stima de sine. De obicei, acest tip de interventie chirurgicala va fi platit de catre pacient (nu este inclus in interventiile acoperite de asigurarea medicala) si se efectueaza de obicei intr-o clinica privata. Se recomanda consultul medicului curant pentru informatii suplimentare despre acestea.

Prevenire
Cancerul de piele este cel mai frecvent tip de cancer in Regatul Unit, iar cazurile raportate sunt in continua crestere. Cifrele s-au dublat comparativ cu anul 1980 si exista peste 69000 de noi cazuri diagnosticate ni fiecare an in Regatul Unit. De aceea este important de efectua controale periodice ale nevilor, atat a formatiunilor noi, cat si a celor congenitale.


Se recomanda control periodic la cateva luni, pentru orice tip de modificare. Se vor urmari urmatoarele:
- nevii care cresc foarte mult (majoritatea nevilor nu sunt mai mari decat latimea unui creion)
- nevii colorati neuniform (majoritatea nevilor au una, maxim doua culori, dar melanoamele au multe nuante pe suprafata lor)
- nevii cu margini sau suprafata neregulata (nevii sunt de obicei rotunzi sau ovalari, cu margini regulate)
- sangerarea, pruritul local, eritemul, inflamatia sau aparitia de crusta pe suprafata (in cazul in care formatiunea nu a fost traumatizata niciodata), care nu se vindeca in cateva saptamani
- aparitia unui nou nev care este neregulat sau de aspect ciudat (este normal sa apara noi nevi pe parcursul vietii, dar se recomanda controlul periodic al acestora, in cazul in care marginile devin neregulate sau neregulat colorate)
- inflamatie, umflatura sau pata fara o cauza evidenta, si care dureaza mai mult de cateva saptamani
- portiuni de tegument care sunt pruriginoase, indurate, scuamoase, murdare, sangerande sau eritematoase, fara o cauza evidenta (de exemplu eczema).

Expunerea in siguranta la soare

Cea mai eficianta metoda de prevenire a cancerului de piele consta in expunerea precauta la soare si limitarea expunerii prelungite la soare.
Nu va pacaliti spunand ca va veti arde numai daca faceti bai de soare, activitatile precum calatoria cu masina avand ferestrele deschise sau practicarea unor sporturi in aer liber, sunt de asemenea o modalitate de expunere la soare. Soarele poate arde si printre noi, de aceea este bine sa folosim protectie solara pe toata perioada anului.

Radiatiile ultraviolete provenite de la soare (care produc arsuri cutanate) sunt mai intense la mijlocul zilei (intre aprilie si septembrie), la altitudini ridicate (de exemplu in vacantele la ski), si cu cat suntem mai aproape de ecuator.

Urmatoarele sfaturi sunt utile pentru a ne proteja impotriva soarelui:- stati la umbra in momentele cand soarele este foarte puternic (intre 11 am si 3 pm)
- evitati expunerea la soare a nou-nascutilor si copiilor mici, folositi o crema cu factor de protectie solara mare, imbracati-i cu haine largi pentru a le proteja pielea delicata
- purtati haine largi, palarii cu boruri largi si ochelari de soare
- folositi o crema fotoprotectoare cu factor mare de protectie (minim SPF 15) si aplicati-o regulat, mai ales dupa baie
- evitati folosirea solarului sau a lampilor cu ultraviolete deoarece emit radiatii ultraviolete

Riscuri
Majoritatea cancerelor de piele apar datorita expunerii la soare. Cu toate acestea, numai una din zece persoane prezinta o alunita (nev) care este anormala (nev displazic), si care prezinta un risc mai mare de transformare in melanom comparativ cu un nev obisnuit. Nevii cu probleme sunt de obicei plani, de mari dimensiuni. Nevii displazici sunt uneori diagnosticati ca melanom malign deoarece pot avea aspecte asemanatoare.

Keratozele solare sau petele de la soare sunt formatiuni de mici dimensiuni, rosii, cu suprafata scuamoasa, care dau senzatie de rugos in cazul in care sunt palpate. Sunt mai frecvent intalnite la persoanele de peste 40 de ani, expuse prelungit la soare si reprezinta un alt semn de predispozitie catre melanom.

Riscul de a face melanom este crescut si in cazul persoanelor cu multi nevi; de obicei mai mult de 25 de alunite. In acest caz se recomanda precautie in privinta expunerii la soare si verificarea periodica a nevilor pentru orice tip de modificare. Acest lucru este foarte important mai ales daca exista antecedente familiale de melanom.

Alti factori de risc pentru melanom sunt:
- persoanele care au pistrui
- pielea de culoare deschisa
- sexul feminin (melanomul este mai frecvent la femei decat la barbati)
- episoade frecvente de arsuri solare in antecedente
- expunerea frecventa la soare.

Durerea la cancer

Cauzele durerii din cancer


In general tumorile maligne si tratamentul acestora cauzeaza durere pacientului. Durerea poate aparea atunci cand tumora comprima structurile osoase, nervoase sau alte organe. Metodele terapeutice cum ar fi interventia chirurgicala, chimioterapia si radioterapia, pot sa cauzeze dureri.


Controlul durerii din cancer


Durerea din cancer poate fi ameliorata. Pentru stabilirea unui plan individualizat pentru fiecare pacient, de ameliorare a durerii, trebuie consultat un medic specialist. Prin stabilirea unei strategii de ameliorare a durerii, calitatea vietii se va imbunatatii indiferent de stadiul bolii.


Descrierea durerii din cancer


Fiecare pacient cu cancer va avea un prag diferit al perceptiei durerii. Doar pacientul va putea descrie intensitatea durerii resimtite. Cu ocazia consulturilor medicale periodice, pacientul trebuie sa informeze medicul despre momentul aparitiei episoadelor dureroase si despre eficienta sau ineficienta tratamentului.
In momentul consultului medical, este foarte important ca medicului sa i se raspunda sincer si la obiect, atunci cand intreaba despre caracterul durerii.

De exemplu, medicul trebuie informat despre:

- momentul aparitiei durerii: cum este resimtita de catre pacient, durata si orice variatii ale intensitatii acesteia; pentru o descriere cat mai exacta a caracterului durerii, trebuie folosite cuvinte ca de exemplu, durere usoara, continua, "surda", sfasietoare, durere acuta si brusca sau arsura
- localizarea exacta a durerii: pentru o localizare cat mai exacta, din punct de vedere anatomic, se poate folosi o schema; medicul trebuie informat daca durerea este prezenta doar intr-un singur loc, daca este migratorie de la un sediu la altul (iradiaza) sau daca este prezenta in mai multe locuri in acelasi timp
- factorii care amelioreaza sau agraveaza durerea
- intensitatea si severitatea durerii: intensitatea durerii se poate descrie cu ajutorul unei scale gradate de la 0 la 10, unde 10 reprezinta durerea atroce, cu cea mai mare intensitate posibila, ce poate fi resimtita de pacient; pentru a veni atat in ajutorul pacientului cat si al medicului, se recomanda folosirea unui caiet pentru notarea zilelor si a orelor cand durerea se agraveaza sau se amelioreaza.


Aceste informatii trebuie aduse la cunostinta medicului, cu ocazia consulturilor medicale periodice sau prin anuntarea telefonica a medicului.

Pentru depistarea cauzelor ce declanseaza durerea, se recomanda efectuarea anumitor analize medicale cum ar fi analize sangvine, radiografii, scintigrafia, tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN). Aceste analize pot fi repetate la un anumit interval de timp pentru a vedea daca tratamentul durerii este eficient sau nu.


Pentru controlul durerii, medicul va recomanda administrarea anumitor medicamente, combinatii de medicamente sau doze crescute de medicamente. Atunci cand este posibil, medicul va indeparta sau reduce tumora canceroasa care este raspunzatoare de aparitia durerii. Chimioterapia, radioterapia sau tratamentul chirurgical, se pot utiliza pentru a indeparta sau reduce tumora canceroasa.

De asemenea, exista multe optiuni terapeutice pentru controlul durerii, cum ar fi:


- caldura locala sau comprese reci
- vitaminoterapie
- terapii comportamentale, cum ar fi relaxarea, biofeedback-ul sau hipnoza
- medicamente fara prescriptie medicala, ca de exemplu: ibuprofen, ketoprofen, aspirina sau paracetamol
- medicamente prescrise de medic.

Acestea din urma sunt:

- medicamente antiinflamatoare, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) si corticosteroizii
- antialgice pentru cavitatea bucala (badijonari ale cavitatii bucale) pentru tratarea durerii
- opioidele, ca de exemplu hidrocodone, morfina si fentanyl
- antidepresive, cum ar fi inhibitorii receptorilor de serotonina (Paxil sau Zoloft) sau antidepresivele triciclice (Elavil sau Tofranil)
- anticonvulsivantele, ca de exemplu gabapentin (Neurontin) sau carbamazepina (Tegretol)
- unguente antialgice, cum ar fi unguentele ce contin capsaicin sau lidocaina, ce ajuta la ameliorarea durerii de la nivelul tegumentelor si a tesuturilor invecinate.

Pentru tratarea durerii severe sunt disponibile si alte terapii. Dintre acestea fac parte blocarea nervoasa si pompele ce se pot implanta subcutanat in organism, si care elibereaza medicamentele direct la nivelul maduvei spinarii. Pacientul poate apela si la psiholog pentru a putea face fata durerii. O mare parte dintre pacienti folosesc si terapii complementare pentru ameliorarea durerii, ca de exemplu acupunctura si aromoterapia.



Strategia terapeutica a durerii din cancer


Strategia terapeutica a durerii din cancer reprezinta inregistrarea intr-o fisa de evolutie, a tratamentului impotriva durerii si a raspunsului organismului la acesta. Aceasta inregistrare ajuta pacientul si medicul sa retina momentul utilizarii fiecarui tip de tratament, a eficientei si efectelor secundare atribuite acestuia. Aceste informatii sunt de folos atat pacientului cat si tuturor membrilor echipei medicale care se ocupa de acesta. In inregistrarile din fisa se vor mentiona toate modificarile terapiei, atat cele facute de pacient cat si cele facute de echipa medicala.




Dependenta de medicatia antialgica


Multi pacienti sunt ingrijorati la inceputul tratamentului pentru durerea din cancer, de aparitia dependentei fata de medicamentele antialgice. Acestia ar trebui asigurati de membrii echipei medicale, ca tratamentul impotriva durerii efectuat sub stricta supraveghere medicala, determina foarte rar dependenta. Daca pacientii sunt ingrijorati in aceasta privinta, atunci ei ar trebui sa ceara sfatul medicului.

Pacientii trebuie instruiti sa solicite tratament medical pentru durerea din cancer, ori de cate ori este nevoie. Durerea din cancer este mult mai usor de ameliorat, atunci cand tratamentul impotriva ei este inceput imediat ce aceasta apare. De asemenea, pacientii vor fi capabili sa anticipeze aparitia durerii si sa o trateze inainte ca aceasta sa apara, ca de exemplu inaintea unei activitati fizice intense. Durerea este foarte greu de tratat mai ales atunci cand aceasta a devenit severa, nefiind controlata de la debut.

Cauze

Durerea din cancer poate fi cauzata de boala insasi sau de procedurile medicale utilizate pentru diagnosticarea si tratarea cancerului. De asemenea, durerea poate fi cauzata de o infectie, ca de exemplu zona zoster (herpes zoster), care poate aparea datorita bolii insasi sau tratamentului antineoplazic. Intensitatea durerii poate varia in functie de cauza acesteia. Primul pas in realizarea unei strategii pentru ameliorarea durerii este intelegerea cauzelor determinante.


Durerea datorata cancerului insasi poate sa apara daca:

- cresterea tumorii comprima tesutul osos, structurile nervoase sau unele organe;
- tumora a metastazat la nivelul tesutului osos, afectand activitatea celulara normala si distrugand tesutul osos;
- cresterea tumorii comprima maduva spinarii, ceea ce poate determina durere de spate, durere la nivelul membrelor inferioare sau la nivelul gatului;
- tumora determina tumefierea, edemul sau blocajul unor organe interne, ca de exemplu obstructia intestinala.

Datorita faptului ca boala canceroasa este atat de agresiva si invaziva, tratamentul curativ trebuie sa fie cel putin la fel de puternic. In consecinta, acesta determina adesea disconfort si alte efecte secundare care necesita masuri terapeutice suplimentare. Investigatiile medicale sau procedurile terapeutice pot determina durere atat in timpul, cat si dupa realizarea acestora. Compresia sau distrugerea structurilor nervoase poate determina furnicaturi sau senzatie de arsura. Unele metode terapeutice, ca de exemplu interventia chirurgicala, radioterapia si chimioterapia, pot de asemenea sa determine durere. Intre 15 si 25 % dintre adulti si pana la 60% dintre copii, acuza durere asociata cu procedurile medicale folosite pentru a diagnostica si trata boala canceroasa


Tipuri de durere

Durerea din cancer poate deveni invalidanta daca nu este tratata. Aceasta poate fi un efect secundar, de lunga durata (durere cronica), al cancerului sau tratamentului antineoplazic sau poate aparea brusc (durere acuta). Durerea care apare in ciuda medicatiei sau altor tipuri de tratament, este numita durere persistenta. Tipul de durere resimtita de pacient depinde de tipul de cancer si de modul in care aceasta boala afecteaza organismul.
De exemplu:

- durerea surda, profunda la nivelul oaselor, poate fi determinata de compresia sau invazia tumorala la nivelul sistemului osos; afectarea sistemului osos poate fi determinata atat de o tumora cu punct de plecare osos cat si de o tumora care a migrat de la alt sediu (metastaze osoase); durerea osoasa este cea mai frecventa durere din cancer;
- durerea cu caracter de arsura poate fi cauzata de afectarea structurilor nervoase; de asemenea, aceasta durere poate fi cauzata si de distrugerea structurilor nervoase ca urmare a radioterapiei sau interventiei chirurgicale; durerea datorata afectarii structurilor nervoase este cea de-a doua cauza, ca frecventa, a durerii in cancer;
- durerea "fantoma" este acea durere sau orice alta senzatie care apare la nivelul unui segment al corpului care a fost indepartat chirurgical, ca de exemplu la nivelul sanului sau al unui membru.


Fiecare persoana are un anumit grad de perceptie a durerii. Doar pacientul poate sa descrie caracterele durerii. Se recomanda ca la consultul medical pacientul sa descrie conditiile de aparitie a durerii si metodele terapeutice care sunt eficiente pentru controlul durerii.


Consultul de specialitate

In cazul unui pacient cu cancer, se recomanda consultul medical daca apar urmatoarele:


- durere nou instalata si severa;
- durerea nu mai poate fi controlata cu terapia care a fost recomandata;
- medicamentele administrate pentru controlul durerii sunt eficiente doar o perioada scurta de timp;
- aparitia simptomelor noi, ca de exemplu dificultati la mers, la alimentatie sau la mictiune;
- aparitia efectelor secundare ca de exemplu, greata sau varsaturi, constipatie sau diaree;
- persistenta durerii afecteaza activitatile zilnice, cum ar fi alimentatia sau odihna.




Durerea poate fi controlata cu ajutorul unei echipe de cadre medicale care include medici (inclusiv medici specialisti in tratarea durerii sau in ingrijiri paleative), asistente medicale, psihologi, asistenti sociali si farmacisti. Pentru un control cat mai bun al durerii, membrii echipei medicale ar trebui sa colaboreze pentru a fi informati de schimbarile aparute in strategia terapeutica a pacientului. Fiecare echipa medicala ar trebui sa fie condusa de un lider, care de obicei este medicul specialist oncolog.


Tratament

Sunt descrise mai multe metode pentru controlul durerii din cancer. Deoarece durerea are un caracter unic pentru fiecare pacient, pot fi necesare diferite combinatii terapeutice pentru controlul acesteia si strategia terapeutica va trebui ajustata frecvent. Este foarte important ca pacientul sa fie sincer si precis, in legatura cu medicamentele care sunt eficiente sau nu in cazul sau. O strategie terapeutica agresiva va imbunatati calitatea vietii indiferent de stadiul bolii.




Medicamente eliberate pe baza prescriptiei medicale


De obicei, medicamentele eliberate pe baza prescriptiei medicale sunt necesare pentru controlul eficient al durerii. Administrarea acestor medicamente se face conform recomandarilor medicale; in cazul persistentei durerii este necesar consultul medicului. Dintre aceste medicamente fac parte:

- medicamente antiinflamatoare mai puternice, ca de exemplu antiinflamatoare steroidiene sau corticosteroizi (corticosteroizii sunt medicamente folosite in tratarea cancerului si a durerii din cancer, insa nu sunt identici cu steroizii anabolizanti folositi de cei care practica culturismul)
- bifosfonatii, cum ar fi Fosamax, Aredia si Didronel; celulele canceroase care s-au raspandit la nivelul tesutului osos afecteaza activitatea fiziologica a celulelor osoase; bifosfonatii impiedica activitatea celulelor canceroase si ajuta la reducerea distrugerii tesutului osos, diminuand disconfortul si riscul de fractura
- solutii orale, pentru ameliorarea durerii datorate inflamatiei mucoasei bucale
- opioide, cum ar fi Hidrocodon, Morfina si Fentanil
- antidepresive, cum ar fi inhibitorii receptorilor de serotonina (Paxil si Zoloft) sau antidepresivele triciclice (Elavil si Tofranil)
-anticonvulsivantele, ca de exemplu gabapentin (Neurontin) sau carbamazepina (Tegretol)
- unguente antialgice, cum ar fi unguentele ce contin capsaicin sau lidocaina, ce ajuta la ameliorarea durerii de la nivelul tegumentelor si a tesuturilor invecinate.




Alte optiuni terapeutice


Dintre optiunile terapeutice care pot fi, de asemenea, eficiente fac parte si urmatoarele:

- fizioterapia, ca de exemplu masajul, baile calde sau reci sau terapiile care au ca scop intarirea organismului
- yoga, exercitiile aerobice si alte tipuri de exercitii, care solicita sistemul muscular si osos, si ajuta la mentinerea mobilitatii, flexibilitatii si intaresc organismul
- terapii comportamentale, ca de exemplu relaxarea, meditatia sau terapia prin biofeedback (aceasta foloseste tehnici vizuale si auditive pentru a invata pacientul sa-si modifice raspunsul corporal) sau imaginatia stimulata (care mai este numita si vizualizare; este adesea recomandata pentru a se descoperi "un ajutor interior", "un ghid spiritual" sau "eu suprem")
- educatia si suportul emotional: pentru mai multe informatii in aceasta privinta, pacientul ar trebui sa se adreseze medicului, pentru a-l indruma catre departamentul de servicii sociale, din cadrul centrului de tratament pentru cancer sau din spital
- terapii complementare, ca de exemplu acupunctura, aromoterapia si terapia prin ras.


De retinut!


Este necesara o comunicare cat mai clara intre pacient si medic cu privire la terapiile eficiente sau ineficiente impotriva durerii. Cunoasterea caracterului durerii de catre pacient, ajuta medicul sa inteleaga mai bine simptomele pacientului si sa stabileasca o strategie terapeutica pentru tratarea acesteia. Multi pacienti sunt ingrijorati de aparitia dependentei la medicamentele antialgice. Medicamentele administrate in spital, sub supraveghere medicala, determina foarte rar dependenta. Se recomanda consultul medicului pentru a inlatura ingrijorarea pacientului. In cazul pacientilor deprimati sau anxiosi, controlul durerii este mult mai dificil de realizat. Se recomanda consultul medical pentru ameliorarea stresului si a anxietatii.

Preocupari privind deznodamantul

Scopul managementului durerii din cancer este acela de a ameliora pe cat posibil durerea pacientului, pentru ca acesta sa poata continua activitatile zilnice, cum ar fi serviciul, activitatile recreative, in timpul tratamentului si, pe cat posibil, in perioada de insanatosire dupa tratarea cancerului. Cu toate acestea, la un moment dat, tratamentul durerii nu va mai fi eficient. Cadrele medicale vor ajuta pacientul sa raspunda la intrebari sau sa-si manifeste preocuparea privind confortul personal. Personalul medical specializat in ingrijiri la domiciliu poate asigura asistenta medicala pacientului cu cancer chiar si la domiciliul acestuia.


Pacientul poate sa-si exprime in scris dorintele privind ingrijirile medicale in stadiul terminal, cu mult timp inainte de faza terminala, cu mentionarea optiunii privind asigurarea ingrijirilor medicale pana la final sau intreruperea acestora la un moment dat. Acesta poate alege dintre diferitele tipuri de tratament, care este cel mai eficient tratament pentru afectiunea sa. In cazul in care pacientul nu mai este capabil sa vorbeasca sau sa ia decizii, in numele sau va putea lua decizii persoana pe care acesta a desemnat-o (de regula un membru al familiei).


Intocmirea unui plan de ingrijiri medicale

Pacientul si familia sau alte persoane apropiate acestuia, au uneori dificultati in a-si aminti toate detaliile planului de ingrijiri medicale pentru durerea din cancer. Acest plan reprezinta inregistrarea scrisa a tratamentului si a raspunsului la tratament. Acesta trebuie realizat si actualizat cu ajutorul familiei si a personalului medical implicat in ingrijirea pacientului. In acest fel atat pacientul cat si echipa medicala pot sti in orice moment, cand a fost administrat un anumit tratament, eficienta sa si toate efectele secundare care au aparut in urma administrarii tratamentului. In acest mod pacientul va fi capabil sa comunice cu toti membrii echipei medicale si sa se monitorizeze in acest fel, progresul si eficienta planului realizat pentru a controla durerea din cancer.

De asemenea, in registrul in care este notat planul de ingrijiri medicale, este utila si notarea intrebarilor adresate medicilor, a raspunsurilor respective precum si a modificarilor planului terapeutic realizat de catre medici impreuna cu pacientul. Acest registru poate contine si alte informatii, ca de exemplu instructiuni precise, cum ar fi momentul cand pacientul trebuie sa solicite medicul, ce medic trebuie solicitat daca apar probleme sau daca pacientul are nelamuriri.




Conditiile care impun modificarea planului de ingrijiri medicale


Pe masura ce afectiunea progreseaza, este necesara schimbarea planului de ingrijire medicala pentru a controla durerea din cancer. In continuare sunt prezentate informatii care pot ajuta pacientul in luarea deciziei de a schimba sau nu planul terapeutic.


Trebuie consultat medicul daca:

- se constata durere recenta si severa
- durerea nu mai este controlata cu actualul plan terapeutic
- medicatia antialgica nu mai este la fel de eficienta dupa fiecare doza
- apar simptome noi, cum ar fi tulburari de mers, de alimentatie sau tulburari de mictiune
- apar noi efecte secundare, ca de exemplu greata sau varsatura, constipatie sau scaune diareeice
- durerea incepe sa afecteze activitatile zilnice, cum ar fi alimentatia sau somnul.


Tratament ambulatoriu

Administrarea tratamentului la domiciliu reduce durerea din cancer, amelioreaza efectele secundare si imbunatateste starea fizica si psihica a pacientului.

Atunci cand medicul recomanda medicamente pentru tratarea durerii, pacientul trebuie sa urmeze cu strictete instructiunile acestuia. Se recomanda consultul medicului asupra oricarui tratament administrat la domiciliu.






Tratamentul la domiciliu pentru greata si varsaturi, include urmarirea si tratarea simptomelor precoce de deshidratare, ca de exemplu gura uscata, saliva vascoasa si urina in cantitati reduse si foarte concentrata (inchisa la culoare). Tratamentul la domiciliu pentru scaune diareice include repausul digestiv si urmarirea cu atentie a simptomelor precoce de deshidratare. Inainte de administrarea medicamentelor eliberate fara prescriptie medicala, pentru scaunele diareice, trebuie consultat medicul.

Tratamentul la domiciliu pentru constipatie consta in efectuarea exercitiilor fizice usoare, cu aport hidric adecvat (minim 2 litri/zi), precum si o dieta bogata in fructe, legume si fibre. Majoritatea medicamentelor antialgice pot cauza sau agrava constipatia. Inainte de administrarea medicamentelor eliberate fara prescriptie medicala pentru constipatie (laxative) trebuie consultat medicul.



Tratament medicamentos

Pentru tratarea durerii din cancer se folosesc diferite tipuri de medicamente. Daca pacientul isi administreaza deja medicamente antialgice, acest lucru trebuie adus la cunostinta medicului, impreuna cu frecventa administrarii si eficienta acestor medicamente in controlul durerii din cancer.

Succesul in controlul durerii din cancer consta in administrarea medicamentelor antialgice conform unui program regulat, fara a se astepta ca durerea sa devina severa. Durerea se trateaza mult mai usor daca medicamentele se administreaza imediat ce apare durerea. Durerea este controlata la aproximativ 70-90% dintre persoanele care folosesc aceasta metoda de tratament.



Medicamente eliberate fara prescriptie medicala

Medicamentele eliberate fara prescriptie medicala uneori sunt suficiente pentru ameliorarea durerii. Acetaminofenul, ca de exemplu Tylenol sau Panadol, poate ameliora durerea, in timp ce antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi Ibuprofen, Aspirina, Naproxen si Ketoprofen, amelioreaza durerea si de asemenea reduc inflamatia.

In cazul prezentei unor afectiuni asociate sau in antecedente, cum ar fi afectiuni ale ficatului sau rinichiului, hemoragii digestive, ulcer gastric, trebuie consultat medicul inainte de administrarea medicamentelor eliberate fara prescriptie medicala. Pacientul trebuie sa cunoasca posibilele efecte secundare si precautii, in cazul administrarii medicamentelor care nu sunt prescrise de medic.



Medicamente eliberate pe baza prescriptiei medicale


Adesea medicamentele prescrise sunt eficiente in controlul durerii. Medicamentele antialgice trebuie administrate conform sfatului medical; daca durerea persista este necesar consultul medicului.
Medicamentele prescrise pot fi utilizate singure sau in asociere cu medicamentele eliberate fara prescriptie medicala pentru ameliorarea durerii.
Exemple de medicamente prescrise:

- medicamente antiinflamatoare: ce de exemplu corticosteroizii (Prednison si Dexametazona)
- opioidele: cum ar fi Hidrocodona, Oxicodona, Morfina, Metadona si Fentanil
- bifosfanatii sau calcitonina: medicatia utilizata in tratarea durerilor osoase
- alte medicamente, ca de exemplu antidepresive sau anticonvulsivante
- chimioterapia, utilizata pentru a micsora dimensiunile tumorii care cauzeaza durere; tipul de chimioterapie administrata depinde de tipul de cancer, de zona afectata si de utilizarea anterioara a medicatiei chimioterapice.


De retinut!


Unii pacienti sunt ingrijorati de posibilitatea aparitiei dependentei la medicatia antialgica sau de aparitia rezistentei la aceasta medicatie. Aceste temeri pot determina pacientul sa intrerupa medicatia sau pot determina membrii familiei sa incurajeze pacientul sa nu-si administreze medicatia in continuare. Pacientul trebuie asigurat de personalul medical ca medicatia antialgica determina foarte rar dependenta, atunci cand este administrata in controlul durerii din cancer. Pentru linistirea pacientului, se recomanda ca acesta sa discute cu medicul despre temerile sale, inclusiv dependenta de medicamente si planul terapeutic de control al durerii.



Medicatia antialgica are eficienta maxima atunci cand este utilizata in momentul aparitiei durerii, in dozele prescrise de medic. In cazul in care pacientul stie ca durerea i se va agrava la un moment dat, ca de exemplu in timpul unei activitati fizice, acesta poate sa isi administreze medicamentele antialgice inainte de inceperea activitatii fizice. Dozele de medicamente pot fi crescute pentru a mentine eficienta acestora.
Medicamentele utilizate in tratamentul durerii canceroase pot fi foarte costisitoare. Daca problemele financiare impiedica pacientul sa-si administreze medicatia antialgica la intervalele recomandate, atunci acesta ar trebui sa discute acest lucru cu medicul curant. Medicul poate recomanda in aceste cazuri, apelarea la sprijin financiar din partea organizatiilor implicate in lupta impotriva cancerului, care ajuta pacientii sa-si procure medicamente costisitoare. De cele mai multe ori insa, medicamentele mai ieftine sunt cel putin la fel de eficiente ca si cele foarte scumpe.


Tratament chirurgical

Terapia chirurgicala este utilizata pentru indepartarea tumorilor care comprima structurile nervoase, oasele si maduva spinarii, in acest mod fiind ameliorata durerea. De asemenea, tratamentul chirurgical poate fi utilizat pentru rezolvarea unei ocluzii intestinale datorate invaziei tumorale la nivelul intestinului, care poate bloca tranzitul. Unele tehnici chirurgicale pot creste calitatea vietii si supravietuirea pe termen lung. Tipul tehnicii chirurgicale depinde de tipul tumorii pe care pacientul o are, de zona afectata si de tratamentele anterioare.


De retinut!


Cu toate ca interventia chirurgicala realizata in scopul ameliorarii durerii din cancer nu vindeca tumora maligna, aceasta poate imbunatati calitatea vietii si supravietuirea pe termen lung. Inainte de efectuarea interventiei chirurgicale pentru ameliorarea durerii, pacientul trebuie sa discute cu medicul specialist despre beneficiile si riscurile interventiei chirurgicale.


Alte tratamente


Atunci cand medicatia antialgica nu reuseste sa amelioreze durerea din cancer sau are efecte secundare multiple, se pot utiliza alte metode terapeutice, cum ar fi radioterapia si blocarea nervoasa. Aceste metode terapeutice au ca scop mai mult ameliorarea durerii decat tratarea bolii care cauzeaza durerea.

Radioterapia este utilizata cu scopul de a distruge proliferarea tumorii maligne care comprima structurile nervoase, oasele sau maduva spinarii. Radioterapia administrata depinde de tipul tumorii maligne, de zona afectata si de tipul de radioterapie efectuat anterior. Distrugerea proliferarii tumorii maligne inlatura presiunea (comprimarea) exercitata de tumora asupra organelor si structurilor nervoase, reducand in acest fel si durerea.
Blocarea nervoasa este utilizata pentru controlul durerii care nu raspunde la alte metode terapeutice. Aceasta terapie este utilizata de obicei, doar in cazurile in care alte metode terapeutice sunt tolerate cu dificultate de catre pacient, sunt ineficiente sau neadecvate. In cazul unei tumori localizate intr-o zona de dimensiuni mici, ca de exemplu la nivelul coastei sau la nivelul unui organ intern, cum ar fi pancreasul, distrugerea structurilor nervoase care deservesc zonele respective nu numai ca amelioreaza durerea dar de asemenea reduce si dozele de medicamente necesare pentru tratarea durerii. De asemenea sunt reduse si efectele secundare datorate medicatiei antialgice.

O pompa implantabila poate fi folosita pentru administrarea medicamentelor antialgice direct la nivelul maduvei spinarii. In acest mod durerea este controlata cu doze scazute de medicamente, consecutiv scazand si efectele secundare.


De retinut!


Radioterapia poate determina efecte secundare neplacute, ca de exemplu diareea si oboseala. Tipul de efecte secundare care pot aparea, depinde de tipul tumorii maligne, de zona afectata si de tipul de radiatii. La domiciliu, pentru ameliorarea acestor efecte secundare, pacientul poate folosi medicamente pentru tratarea scaunelor diareice si a oboselii. Blocarea nervoasa poate determina pierderea sensibilitatii sau in cazuri rare, paralizie in zona afectata sau in tesuturile din jurul acesteia.

Cancerul colorectal

Tumora maligna, neoplazica sau canceroasa, se formeaza prin inmultirea necontrolata a unui grup de celule cu formarea unui tesut anormal si caractere maligne - dezvoltare accelerata, invazie, metastazare, etc.
In cazul cancerului de colon sau rect tumora se dezvolta in structura peretelui colic sau rectal.

Este posibil ca o perioada indelungata (6-12 luni) sa nu fie sesizate semne sau simptome ale bolii neoplazice, pentru ca ulterior simptomele sa apara diferit in functie de localizarea la nivelul diferitelor segmente:
- colonul drept - manifestandu-se prin durere discreta, dar persistenta si neinfluentata de calmante, localizata in flancul sau fosa iliaca dreapta, balonare abdominala, diaree, cu scaune de putrefactie, rezistenta de asemenea la tratament, pierdere in greutate, astenie, dinamie, starea subfebrila, sangerari si mai tarziu anemia
- colonul stang - manifestate prin jena in partea stanga, cu balonare si gaze, durerea crescand progresiv in intensitate si cedand uneori la masaj abdominal, mai tarziu, apar fenomene de stenoza cu constipatie si falsa diaree; complicatia frecventa in cazul cancerului sigmoidian este reprezentata de ocluzia prin stenoza tumorala
- rect - jena la defecare, constipatie de multe ori urmata de scaune moi, cu sange, mucus si puroi, senzatie de evacuare incompleta. Simptomele se agraveaza in cazul obstructiei sau ulceratiei rectului sau intestinului.


Cuprins articol
1.Generalitati2.Simptome3.Factori de risc4.TratamentSimptomeSusPutem sintetiza simptomele astfel:
- prezenta sangelui in scaun;
- scaune neobisnuite (diaree, constipatie sau amandoua odata) de lunga durata si fara alta cauza aparenta;
- crampe frecvente, constante, timp de mai multe zile;
- scaune mai mici ca de obicei;
- diverse tulburari digestive si de tranzit (balonari, senzatie de satietate sau crampe);
- dureri abdominale difuze asociind distensie abdominala;
- nevoia de a avea scaun dar fara a elimina materii fecale;
- senzatia de defecare incompleta;
- pierdere in greutate;
- anemie - de obicei urmare a unei sangerari la nivelul intestinului, microscopica sau macroscopica;
- durere difuza sau senzatie de presiune care se poate iradia in regiunea perianala.
Aceste simptome insa nu sunt neaparat semne ale unui cancer colo-rectal. Ele pot avea si alte cauze. Diagnosticul prezumtiv, pozitiv si apoi de certitudine vor fi stabilite de catre un medic specializat si in urma unor investigatii specifice.


Factori de riscSusFactorii de risc pentru cancerul colorectal pot fi:
- varsta (la persoanele in varsta riscul este mai mare);
- polipii (mici tumori benigne prezente pe peretele intern al colonului si rectului);
- antecedente in familie de cancer de colon si rect;
- alimentatia saraca in fructe si legume si predominant axat pe grasimi si carne;
- obezitatea;
- sedentarismul;
- consumul exagerat de alcool;
- prezenta unei boli inflamatorii la nivelul tubului digestiv (colita ulceroasa sau boala Crohn);
- tabagismul.

Persoanele cu antecedente familiale de cancer de colon sau rect, in special daca o ruda de gradul 1 a suferit de cancer inainte de 45 de ani, sunt cele mai expuse riscului de imbolnavire. Aceste persoane sunt deseori monitorizate in vederea depistarii precoce a acestui tip de cancer.
In prezent se efectueaza cercetari cu scopul de a determina efectele alimentatiei asupra riscului de cancer colorectal. S-a demonstrat ca un regim alimentar bogat in fructe si legume reduce riscul imbolnavirii. Se pare ca un regim alimentar bogat in fibre si sarac in grasimi animale reduce de asemenea acest risc.
Uneori cancerul de colon si rect poate aparea in absenta tuturor factorilor descrisi mai sus.

Complicatiile cancerului de colon constau in: hemoragii grave, perforatii paratumorale sau diastatice in cazul ocluzie, cu peritonita stercorala (extrem de grava), stenoza cu fenomene ocluzive, fistule, infectii secundare si metastaze.


TratamentSusTratamentul cancerului colorectal poate fi, in functie de gravitatea bolii, astfel:
- chirurgical - segmentul intestinal in care se afla tumoarea trebuie extirpat, inainte de extinderea ei in profunzime sau de aparitia metastazelor.
- tratamentul cu raze Roentgen si radioterapia si chimioterapia antitumorala.
- tratamentul simptomatic se prescrie mai ales in cazurile inoperabile si terminale. In acest caz se pot prescrie opiacee, antispastice si anestezice locale - ce au regim strict si se vor prescrie pe retete speciale.